Distribuie articolul:

Pe Anca Ciuciulin o întâlnesc la numeroase evenimente culturale, dar am cunoscut-o mai întâi din spatele revistelor Cosmopolitan, Esquire, Beau Monde, Nunta. Este o prezență fermecătoare și originală, imposibil de trecut cu vederea. De profesie arhitect, activează în mai multe domenii creative – dar mai bine o las pe ea însăși să se prezinte.

Anca Ciucilin: „Sunt un om cu simț grafic – asta include licența în arhitectură, anii de design vestimentar, desenele și copertele de cărți și reviste – și cu simț al cuvântului: sunt jurnalist, adică m-am deprins cu manevrarea imaginilor și a vorbelor.” I-am cerut un interviu în Revista Atelierul pentru a povesti despre proiectul care mi-a plăcut în mod aparte: Grafemeride, adică personalizare vestimentară (și nu numai) prin caligrafie. Anca Ciuciulin scrie de mână pe obiecte ce urmează să fie făcute cadou, cel mai adesea, haine sau accesorii textile.

1. Ce înseamnă Grafemeride?

Grafemeride este o reverență față de echilibrul dintre arhitectura veșmântului și frumusețea cuvântului.

Numele Grafemeride vine din asocierea dintre „grafem” – cea mai mică unitate semantică a unei limbi scrise – și termenul de „efemer”, trecător. Cuvântul scris, textul cu un anume înțeles, pus pe pânză, poate că e mai efemer decât cuvântul scris pe hârtie, pe pergament sau pe pereții unei peșteri, dar are alt raport energetic cu tine, purtătorul său. Te îmbrățișează, trăiește odată cu tine. Pentru mine, scrisul de mână este – hai, că e trendy să pomenesc – o terapie, un retreat. Scrisul de mână e o reverență făcută comunicării concrete, nevirtuale, pe un suport fizic.

2. De când ați început să scrieți pe haine? Care au fost provocările transformării acestui talent într-un mic business?

Pe haine scriu de când am înțeles că veșmintele cuvântate de mână au identitate, presupun simboluri, sunt însemne spre bună purtare. Declicul decisiv pentru Grafemeride? Poate când am conștientizat forța colosală a mesajului mut, dar exprimat în scris. În Grafemeride e și un strop din mama mea, filolog și doctor în sociolingvistică. De la ea am înțeles că semiologia și antropologia pot constitui un cod al unui neam, mai mult decât al unui popor – așa cum sunt cusăturile de pe ie. Ei bine, mare lucru nu pot spune despre evoluția spre business a talentului și apetenței mele pentru scris și scriere. Sunt un manager submediocru și un antreprenor lamentabil, am făcut promovare cu prea multă discreție, am selectat comenzile mult prea subiectiv…

3. Care a fost primul text așternut pe o haină?

Imposibil să-mi amintesc. Probabil un slogan de rocker pe tricourile rebele din liceu; acum, iată, am ajuns la sonete caligrafiate pe rochii de mireasă!

4. Despre procedeul în sine: cum alegeți textul, cum alegeți piesa vestimentară de personalizat prin caligrafie?

Procesul este cam așa: primul criteriu în alegerea textului este stilul, arhitectura hainei sau a obiectului vestimentar respectiv. Nu poți scrie un sonet medieval pe un tailleur de cocktail, așa cum nu poți scrie „Toma Alimoș” pe un chimono din mătase fină. Panourile decorative din canvas sunt cele mai permisive și prietenoase, indiferent de dimensiuni; pur și simplu, pe mine nu mă intimidează suprafețele albe, nu sufăr de writer’s block nici când bate la ușă vreun deadline.

5. Materialele/culorile/dimensiunile cele mai potrivite pentru un obiect marca Grafemeride?

Materialele sunt fibre naturale sau sintetice – iubesc deopotrivă inul, bumbacul și mătasea, indiferent de compoziția chimică a materialului. Există rezerve legate de tipul de țesere: una este să scrii pe satin neted din mătase sau pe poplin din bumbac, și alta pe materiale creponate, rugoase sau structuri de pai, fie ele și din fibre naturale.

6. Ce substanțe folosiți pentru scrisul pe haine? Rezistă în timp la purtat și, mai ales, la spălat?

Scriu cu pensulă sau marker, cu anumite cerneluri special create pentru suport textil. Acestea rezistă bine la spălat, cu condiția să nu se folosească înălbitor, clor sau detergent cu oxigen activ ca agent de albire. Nu există un anumit font ce mi se poate comanda, căci fiecare material și text presupun un alt tip de scriere; litera e impusă nu doar de textură, ci și de volumetrie, de celelalte detalii ale hainei, de destinatar. Desigur, sugerez și explic clientului că un anumit text este potențat de majuscule, cum e limba latină (am scris în română, engleză, franceză, spaniolă, greacă), tot așa cum un sonet presupune cursivitatea literelor zburdalnic-romantice.

7. Care a fost, de-a lungul timpului, cel mai drag obiect pe care l-ați personalizat cu ajutorul caligrafiei? Și de ce v-a rămas aproape de suflet?

Am trei piese de suflet. Prima are și o componentă de performanță „cantitativă”: o bluză cu croială de ie, pe care am caligrafiat întreaga – întreaga! – Scrisoare I a lui Eminescu.

A doua este un soi de instalație verticală compusă din multe straturi de voal din mătase – pe fiecare fiind caligrafiată câte o strofă din poemul Ithaka al lui Kavafis – ce se suprapun și se descifrează prin transparențe. Am avut aici o experiență de artă cinetică, într-un fel: oftam cu năduf și pufneam că nu se mai termină odată, iar din răsuflările mele mi-am dat seama că piesa se compunea de una singură, se unduia ca valurile mării; eram, incognito, în echipajul lui Ulise. Am recomandat ca piesa asta să fie expusă undeva unde există un curent de aer, să se miște, căci are o magie proprie…

A treia Grafemeridă de suflet este o cămașă din in, o port foarte des (lucru ce atestă că tușul caligrafiei rezistă la multe spălări). E prima mea haină cuvântată, rezultată din acel repertoriu simbolic, din cosmogonia portului tradițional; cum spunea prof. Ioan Sorin Apan, costumul este un „templu la purtător”. Nimic nu e pus alandala, toate au rost, au direcție și, mai ales, sens.

8. Ce fel de obiecte se pot personaliza în cadrul atelierului Grafemeride?

Mi s-a întâmplat să fiu rugată să scriu direct pe cămașa omului, la vreun eveniment; să desenez pe eșarfe simbolul brandului meu – cele două săgeți intersectate pe un pătrat din iconografia populară – sau să compun un Ex Libris ad-hoc, să creez o monogramă pentru un voal de nuntă, să desenez un arbore genealogic pe draperia din livingul unei familii, să caligrafiez rugăciuni pe ștergare…

Caligrafia e ca un dans dictat de inimă și executat în pași de… degete, are farmec tocmai prin imperfecțiuni și se face, pur și simplu, lăsând mâna să-și vadă de „coregrafia” ei. Câtă vreme suprafața e cât de cât plană, scriu cu același entuziasm pe voal sau pe satin, pe carton, asfalt, sticlă, lemn, pe pietre de râu… Greu de încadrat în vreun stil, așa-i?

9. Dacă ați avea superputerea de a schimba lumea printr-un singur text de scris pe o haină, care ar fi acel text?

„Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este că țintim prea sus și eșuăm, ci că țintim prea jos și reușim.” Michelangelo Buonarroti

Imagini transmise de Anca Ciuciulin din arhiva personală.