Pe Maria Paltin și creațiile ei delicate le-am descoperit într-una din căutările mele de cadouri made in RO pentru prieteni. Alura sculpturală și precizia porțelanurilor ei m-au cucerit. I-am propus Mariei să ne dea câteva detalii despre cum și-a descoperit pasiunea pentru porțelan și crearea de bijuterii, care este proiectul ei de suflet și care este cel mai nou proiect la care lucrează, dar și multe altele.
1. Cum ai început să creezi bijuterii din porțelan?
Bijuterii am creat dintotdeauna, încă din copilărie mă jucam cu sârmă de cupru sau alamă și perluțe sau mici mărgeluțe „furate” din cutiuța magică cu bijuterii a mamei mele. Apoi la terminarea facultății de Arhitectură Ion Mincu, cu materialele rămase de la macheta de diplomă, am început să fac bijuterii. Inițial ca o joacă pentru ca mai apoi să realizez că este bucurie infinită în crearea de bijuterie, în lucrul cu mâinile.
Am descoperit porțelanul la un curs de ceramică pentru copii, unde mergeam cu fiul meu acum 4 ani, iar atingerea lutului ud și rece, posibilitățile infinite pe care acesta ți le oferă m-au fascinat și m-au făcut să înteleg că acesta este drumul pe care vreau să îl parcurg.
2. Un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arăta viaţa ta acum dacă nu ai fi ales să urmezi calea artistică/dacă nu ai fi activat într-un domeniu creativ?
Trebuie să recunosc că este un exerciţiu dificil. Încă din copilărie desenul și pictura mi-au dat o bucurie și o linişte pe care altfel o găseam greu. Mama mea este cea care m-a făcut să iubesc arta, ea a avut întotdeauna o pasiune pentru pictură, pentru frumos, a citit cărți despre viețile artiștilor pentru a putea să le înțeleagă demersul creativ.
Arhitectura m-a învățat cum trebuie abordate esteticul, conceputul, compoziţia, structura… Cumva toată viață m-am învârtit în zona asta de creație. Probabil că dacă aș fi ales o meserie fără legătură cu artă, aș fi găsit o cale ca în timpul liber să creez.
După nașterea primului meu copil, acum 11 ani, am făcut o pauză de câțiva ani de bijuterie și simţeam des nevoia de a lucra cu mâinile, este o nevoie pe care o simt fizic menită să hrănească psihicul. Este ca o terapie.
3. Crezi că artiștii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai artişți pe care îi urmăreşti, care sunt buni de urmat că model?
Da, sigur că da. Toți marii artiști ai lumii au avut la începutul carierei mentori, au făcut școli de desen, sculptură, au studiat ceea ce au făcut și fac alții. În orice domeniu este esențială cunoașterea istoriei, doar așa poți inova prin găsirea unui limbaj artistic propriu.
Ador arta renașterii, am multe albume de pictură și sculptură la care mă uit cu acceași bucurie ca în copilărie. Urmăresc artiști din orice domeniu – pictură, grafică, arhitectură, artă ceramică, bijuterie clasică, arta are un limbaj comun.
Nu cred că bijuteria este strict un accesoriu ce completează o ținută, ea poate fi o cale de a exprimă senzații, sentimente, trăiri atât ale creatorului cât și ale celui ce le poartă. Bijuteriile spun povești și ele trebuie purtate cu înțelegerea deplină a mesajului transmis, piesele mele sunt destinate persoanelor ce vor și pot să se lase privite.
4. Ai avut momente când ai simţit că stagnezi? Cum faci să ieşi din zona de confort şi să încerci lucruri noi? Dar când se apropie un deadline şi nu ai energia/starea de lucru, cum depăşeşți momentul?
Exista momente în viață oricărui artist când se simte în impas, eu când simt că nu știu cum să avansez, fac un pas înapoi și evaluez ce am făcut până acum, ce aș fi putut face diferit, mai bine, mai clar, ce concept nu a fost dus până la capăt într-un mod ideal… Mă gândesc la ce aș vrea să trnsmit și mai ales la ceea ce simt legat de tot ce se întâmplă în jurul meu.
Legat de energie povestea este mai complicată. Am ales să am atelierul acasă pentru a mă bucura de cei doi copii minunați pe care îi am. Simt des cum anii trec prea repede, regret anii de bebelușeala, și vreau să îi văd și să stau cu ei cât mai mult, și asta îmi da o bucurie și pace interioară fantastice, însă nu este ușor să îmi împart timpul care parcă zi de zi se comprimă mai tare. Viața trăită în vremurile noastre, viteza cu care trebuie totul făcut și rezolvat, pun presiune pe fiecare aspect al vieții. Sunt zile când îmi lipsește energia și simt că nu pot termina ce am de făcut, dar de cele mai multe ori este o oboseală psihică pe care eu o rezolv cu o plimbare lungă fără țintă prin București, pe străzi liniștite cu case vechi de poveste și copaci înalți.
5. Poţi să ne dai câteva detalii din procesul tău creativ, ce te inspiră?
Întotdeauna am simțit că orice poate deveni o sursă de inspirație, de la o sămânță într-o teacă, la un sentiment apărut într-un moment de criză. Îmi place să mă inspir din lumea vegetală și din perfecțiunea ei, dar prefer ca puncte de plecare în colecțiile mele plantele cu o frumusețe ce trebuie descoperită, studiată, cu forme ce pot fi destructurate pentru că mai apoi elemente din acestea să creeze noi forme menite să amintească subtil de planta inițială și să transmită mesajul artistic într-un mod plin de forță. Prefer să nu imit întocmai elemente din lumea ce mă inspiră ci să mă joc cu formele, umbrele, îmi place ca piesele mele să surprindă.
6. Ce ne poţi spune despre proiectele la care lucrezi acum?
Ultimile piese modelate au fost o secvență de 4 broșe în care am studiat jocul faldurilor delicate ale unei țesături de mătase transpuse în porțelan fin translucent. Mi se pare fascinantă asemănarea celor 2 materiale, unul fluid, mângâietor, celălalt solid și rece, dar totuși în acea formă atât de asemănătoare.
Joaca cu porțelanul este minunată datorită posibilităților infinite de a lucra cu el, este un material atât de versatil și prețios.
7. Care este proiectul tău de suflet?
În zilele pline de groază și spaima când Ucraina a fost invadată de trupele ruse am simțit nevoia de a înțelege ce înseamnă curajul, demnitatea acelor oameni care având posibilitatea să fugă au ales să rămână și să lupte pentru ceea ce iubeau și prețuiau. Aceste sentimente m-au făcut să mă întreb care ar fi reacția mea în față unei asemenea orori și am încercat să transcriu în porțelan ce simt că este demnitatea. Așa a luat naștere cea mai nouă colecție ce are că punct de pornire vertebra, ușor reinterpretată ca formă și repetată obsesiv pe parcursul întregii colecții.
Am încercat să redau forță unei coloane vertebrate, ce susține întreg organismul – simbolul curajului și al demnității, în coliere ample, chiar statement, ce nu pot fi purtate neînțelese pe deplin și neasumate artistic.
8. Cum vezi statusul industriilor creative în România? Care sunt punctele forțe, punctele slabe din perspectiva ta?
România are prin artiștii săi o forță și un potențial fantastic, în ultimii ani descopăr tot mai mute figuri ce se impun în lumea, destul de mică, a artistilor și asta este absolut minunat. Nu spun însă că este un cadru ușor în care să trăiești că artist, dar arta cere sacrificii. Probabil că doar prin sacrificii reale poți crea artă cu substanță, din emoții și sentimente putenice izvorăște inspirația pentru un limbaj ce poate dăinui în timp.
9. Cum arată atelierul tău?
Atelierul meu este acasă, așa cum spuneam și mai sus. O casă cu 2 copii și un soț care mă susține în tot ce fac, o pisică, un avariu și multe jucării pretutindeni. Unii ar zice că e este un spațiu în care domnește haosul, încadrat de multe pante curgătoare pe care le iubesc și scăldate în lumina caldă – privilegiul de a avea ferestrele spre sud la un etaj în care nimic nu ne umbrește. Dar haosul acesta este mediul meu de lucru, este sursa mea de energie și bucurie.
10. Cum arată clientul ideal pentru ține?
Clientul ideal este cel ce realizează că o piesă lucrată intergal manual cu un concept în spate și un limbaj clar este o investiție în piesa propriu zisă dar și în artistul ce și-a pus toată dăruirea în acel obiect. Este un cilent ce se bucură la descoperirea unei piese și îți transmite mai apoi bucuria purtării piesei respective. Clienții ideali sunt cei ce apreciază cu adevarat ceea ce faci și încearcă tot timpul să te susțină în demersul acesta artistic.
11. Ce recomandări ai pentru cineva care dorește să îşi înceapă activitatea în domeniul creativ?
Să aibă răbdare până își găsește un drum personal, să studieze mult, să nu se teamă de eșec, să strice o sută de piee până ajunge la formă perfectă ce și-a imaginat-o inițial, să se bucure de orice mică reușită și să știe cu tărie că orice artist își va găși locul în lumea aceasta mare.
12. Care sunt produsele reprezentative pentru Maria Paltin?
Nu cred că pot alege o piesă că fiind reprezentativă mie. Fiecare colecție reprezintă o etapă de dezvolatare în drumul meu artistic, aleg să cred că evoluția mea se simte și vede în ceea ce fac, în felul în care reușesc să transmit o idee și în felul în care îmi structurez o colecție. Ador porțelanul alb, lăptos, pur, îl prefer mat cu accente de aur, mi se pare mult mai elegant, transmite mai ușor conceptul. Aleg să îmi las amprentele palmelor pe aproape fiecare piesă, nu îmi place lucrul cu matrițe, mi se pare impersonal. Cei ce îmi apreciază munca știu că fiecare piesă pe care o finalizez este lucrată cu drag și efort. Lucrez de fiecare dată cu aceeași plăcere piesele inspirate din Domnișoara Pogany a lui Brâncuși, dar și piese inspirate din plante atipice – Pasărea Paradisului, Purple Heart, și recent inspirate din coloana vetebrală.
13. Unde găsim creaţiile tale spectaculoase?
Am ales câteva locuri minunate în care să expun piesele mele, locuri care promovează micii artiști autohtoni – lucru absolut admirabil și fantastic pentru micii artiști, printre care mă număr și eu, care au dificultăți în a se face cunocuți la scară mai largă.
Magazinele din București unde pot fi găsite piesele mele sunt: AlbAlb, Neo Galateca, Dizainar și Room 21, în Sibiu la Jujubee și online internațional la galeria The sense of beauty din Rotherdam, Olanda și Nugae Galleria în Puglia, Italia.
Fotografii din arhiva personală Maria Paltin.
Fără comentarii