Contemporia imaginează și creează colecții conceptuale de bijuterie contemporană insolite dar și piese de bijuterie îndrăznețe pentru comenzi personalizate. Am invitat-o pe Ioana Streza, director creativ și unul dintre bijutierii Contemporia să ne povestească despre începutul lor, despre „inspirația la lucru”, materiale preferate, proiecte și provocări.
1. Cum ați început să creați bijuterii contemporane în serie limitată sau chiar unice? Cum a luat naștere brandul Contemporia?
Povestea Contemporia a început în 2012 când eu și Alex, partenerul meu de business și de viață, ca proaspăt absolvenți de facultate lucram la primele joburi adevărate și eram ușor dezamăgiți. Programul fix, rutina, dorința de libertate ne-a dat de gândit: oare așa vrem să arate viața noastră de acum încolo?
Începusem deja împreună câteva proiecte de design grafic, experimentasem un pic și cu designul de obiect când am dat peste școala de bijuterie contemporană Assamblage. Eu m-am înscris imediat, am învățat să lucrez cu metal și foc, să fac suduri, să șlefuiesc și la sfârșit am ținut în mâini obiectul pe care mi l-am imaginam cu doar câteva zile înainte ceea ce mi s-a părut extraordinar. Alex a fost și el impresionat de rezultat așa că, la scurt timp după, s-a înscris și el la cursul de bijuterie.
A urmat o perioadă foarte frumoasă în viața oricărui creator: începutul cu experimente, descoperiri, entuziasm, rateuri și tot pachetul. Locuiam într-o cameră unde dormeam și lucram, acolo era și biroul și bancul de lucru și butelia de gaz. Ne ocupam practic tot timpul liber cu asta, fiecare cu proiectul său. Ne-am dat seama destul de repede că vrem să continuăm cu asta și în 2014 ne-am unit forțele și proiectele bijuterești și așa a apărut Contemporia.
2. Un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arăta viaţa voastră acum dacă nu ați fi ales să activați într-un domeniu creativ?
Cel mai probabil aș avea un hobby creativ, poate că aș picta sau aș fotografia în timpul liber sau aș amenaja și reamenaja locuința (hahaha). Sau poate că aș încerca să interacționez mai mult cu domeniile creative din postura de consumator sau colecționar.
Adevărul e că de fiecare dată când îmi pun problema asta simt o mare recunoștință că nu trăiesc acea viață dintr-un univers paralel și că am privilegiul de a-mi câștiga existența în mare parte din creativitate. Mă sperie de-a binelea gândul că poate la un moment dat, din cine știe ce motive, voi fi constrânsă să lucrez într-un domeniu necreativ deoarece, pentru mine, creativitatea e sinonim cu libertatea.
3. Credeți că designerii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Aveți artiști pe care îi urmăriți, care vă inspiră?
Cred că evoluția unui om pe toate planurile existenței sale, inclusiv pe cel profesional, indiferent de domenul în care activează, ține de echilibrul interior, de autocunoaștere, de disponibilitatea de a-și depăși limitele. De aceea ar fi minunat să avem cu toții un mentor care să ne sprijine în aceste explorări interioare complicate în care ne rătăcim cu ușurință sau în care ne este uneori frică să pornim. Mai cred însă și că este foarte greu să găsești un mentor într-o lume cu destul de mulți impostori, plus că e și o chestiune de compatibilitate, întâlnirea cu un mentor ține probabil și de noroc și de destin.
Modelele sunt ceva mai la îndemână, pe ele le privești din exterior, le admiri ca într-o vitrină. Eu de exemplu mă las inspirată de artiști din alte domenii decât cel al bijuteriei sau al artelor vizuale și anume din zona muzicală. Am descoperit-o de curând pe Valeria Stoica și mi se pare minunată muzica ei, mi-ar plăcea să creez o bijuterie care să surprindă ceva din emoția transmisă de ea prin cântec.
4. Ați avut momente când ați simţit că stagnați? Cum faceți să vă stimulați imaginația şi să încercați tehnici noi, să creați colecții sau modele noi de piese? Dar când nu aveți energia sau starea de lucru, cum depăşiți momentul?
Am momente când sunt plină de frustrare, când mi se pare că nu mai am inspirație, energie, motivație. Am învățat în timp să mă tratez cu mai multă empatie și să îmi dau voie să am și perioade din astea.
Iar pentru a-mi stimula imaginația îmi impun provocări, de exemplu să lucrez cu un material nou. Asta mă face, vreau nu vreau, să experimentez, să încerc tehnici, să gândesc piesele altfel decât am făcut-o anterior.
O altă ”metodă creativă” practicată de mine este ca atunci când trăiesc o anumită stare, să încerc să mă concentrez asupra ei, să o descifrez și să îmi imaginez cum ar arăta o bijuterie care să o inducă.
5. Puteți să ne dați câteva detalii din procesul vostru creativ, ce vă inspiră în crearea colecțiilor și pieselor de bijuterie?
Deoarece suntem mai multe minți creative în atelierul Contemporia am avut ocazia să observ ”inspirația la lucru” și cum este de fapt ceva foarte personal și aparte pentru fiecare. Inspirația poate să vină din ceva concret: o imagine, un material, o piatră de o anumită formă, poate să vină dintr-o stare, poate să vină chiar și ca urmare a unei presiuni exterioare, de exemplu un deadline (hahaha). Ce este însă sigur este că, după aproape 9 ani, nu avem o rețetă inspirațională pentru creația de bijuterie și cred că asta este un lucru bun.
6. Sunteți multumiți întotdeauna de rezultatul final?
Trec cu aproape fiecare bijuterie prin mai multe etape, de la ”este genial” la ”hai că merge” la ”este o porcărie” la ”sunt mulțumită” etc. Oricum fiind foarte critică cu mine, mai mereu concluzionez cu ”este loc de mai bine”. Dar am surpiza plăcută ca de multe ori când las timp să treacă peste creație să fiu mai fericită cu ea decât eram inițial.
7. Cum arată atelierul Contemporia?
Mă amuz mereu să îmi imaginez o secțiune prin casa în care se află atelierul Contemporia deoarece s-ar vedea cum în fiecare încăpere se întămplă ceva complet diferit: încăperea birou-cameră de copil, aceasta este camera în care lucrez eu la laptop, dar în care se mai joacă și Gruia, băiețelul meu, are rafturi pline cu jucării și cărți de copii, abțibilduri cu animale pe pereți, dar și cărți despre bijuterie, caiete cu schițe, masa mea de lucru; încăperea showroom este cea mai formală, cu vitrine, masă de discuții, colțul cu aparatură foto, aici doarme cel mai des și pisica noastră, lângă calorifer; camera de la intrare care este și un fel de living al casei, cu bibliotecă, mașina de cusut a bunicii (piesă de colecție), magnetofonul tatălui meu și alte detalii care trădează destinația domestică a unei jumătăți de casă, în această încăpere mai lucrează uneori contabilitate mama mea; încăperea atelier propriu-zis este cea mai îndepărtată, are mesele de lucru aliniate la fereastra care dă spre grădina din spate în timp ce peretele opus găzduiește aparate și instrumente mai voluminoase, de aici vin cele mai ciudate zgomote; bucătăria, aici de multe ori se gătește sau se mănâncă fiind o casă în adevăratul sens al cuvântului; încăperea garaj-depozit, aici, printre sute de obiecte mai mult sau mai puțin utile, se află cuptorul de ceramică prea voluminos pentru încăperea atelier; și nu în ultimul rând curtea, separată în ”curtea din față” unde își petrec cel mai mult timp cei 2 căței și ”grădina din spate” foarte verde pe timp de vară, cu un cireș în mijloc, flori și un foișor unde mâncăm în zilele calde.
8. Aveți materiale cu care preferați să lucrați? Care sunt ele și ce vă face să le preferați? Cum vă alegeți materialele când lucrați, cum le combinați?
Cel mai mult lucrăm cu metale prețioase, argint și aur, pentru că ne place versatilitata lor, rezistența, aspectul, din rațiuni practice: am ajuns să stăpânim bine tehnica și din rațiuni economice: bijuteriile din metale prețioase sunt cele mai căutate de public.
Dar atunci când mergem pe o abordare conceptuală a colecției sau a piesei ne interesează să subordonăm materialul poveștii, așa că am lucrat și cu textil, lemn, hârtie, ceramică, plastic, metale neprețioase.
9. Ce ne puteți spune despre proiectele la care lucrați acum?
Un proiect foarte interesant la care lucrăm acum a plecat de la o întâlnire din cadrul Romanian Jewelry Week 2022 unde am participat cu o colecție conceptuală, No man is an island, metal și colaj, alcătuită din piese ce intră mai degrabă în categoria ”obiect purtabil” decât în categoria bijuterie. Această abordare aparte a atras atenția unor doamne care au decis să ne invite să facem o serie de obiecte decorative pentru un spațiu de birouri. Acum lucrăm deci piese la scară mult mai mare decât cele cu care eram noi obișnuiți, dar este un proiect foarte frumos și provocator și așteptăm cu entuziasm să îl finalizăm pentru a împărtăși, cine știe, o nouă direcție pentru Contemporia.
10. Care este povestea colecției minunate Armurarium? Dar a colecției Weapons and Wonders?
Armurarium și Weapons and Wonders s-au născut la distanță scurtă și provin din aceeaşi emoție. Au apărut după o perioadă mai grea de luptă interioară și simbolizează dualitatea vulnerabilitate – curaj, putere – delicatețe. Armurarium are ca punct de plecare și ciulinele, zis și armurari, ca simbol al rezilienței efemere.
11. Cum arată clientul ideal pentru voi?
Este o persoană care valorizează faptul că bijuteria aleasă, pe lângă că îi este pe plac, este făcută de niște oameni cu adevărat implicați în procesul creativ, de la faza de schiță pe hârtie până la cea de execuție. Cineva a spus foarte frumos că atunci când cumperi un obiect de la un creator te simți mai puțin singur, clientul nostru ideal înțelege ce a vrut să zică Iulia Lavu Knot designer cu aceasta.
12. Obișnuiți să primiți și comenzi de obiecte custom de la clienți. Care a fost cea mai complexă sau inedită comandă custom pe care ați primit-o și cum ați abordat-o?
Cea mai inedită: un inel de logodnă cu două rațe mandarin, una dintre puținele specii de animale în care perechile se formează pe viață. A trebuit să modelăm 2 rățuște miniaturale astfel încât să se observe clar diferența dintre rață și rățoi iar inelul să fie cât mai comod și ușor de purtat zi de zi. Este un proiect simpatic și drag nouă pentru că se numără printre primele cereri de bijuterie custom pe care le-am primit.
13. Ce recomandări aveți pentru cineva care dorește să îşi înceapă activitatea în domeniul creativ? Care sunt provocările întâlnite de voi și cum le-ați depășit?
Nu prea îmi place să dau sfaturi deoarece mi se pare o formă de generalizare.
Pot să împărtășesc însă ceea ce am crezut eu că o să fie o provocare și nu a fost, în paralel cu lucrurile care s-au dovedit a fi provocări, dar pe care nu le-am luat în seamă la început.
Am plecat din familie cu preconcepția că nu se poate trăi din creativitate, că perspectiva este foarte limitată și că mori de foame cu arta. Acest lucru nu știu dacă a fost vreodată valabil, dar în perioada actuală sigur nu mai este, sunt multe oportunități pentru creativi în domenii foarte variate și se poate trăi cu adevărat frumos din artă și din creație.
Nu am luat însă în seamă componenta pragmatică care vine la pachet chiar și cu cariera creativă și că foarte des trebuie să schimbi pălăria de artist cu cea de antreprenor, de vânzător, de om de comunicare, de contabil, mai ales dacă alegi să construiești ceva pe cont propriu și că asta te poate consuma destul de mult lăsându-ți mai puțin timp și energie pentru creație. Artistul trebuie deci protejat, menajat și încurajat continuu pentru a-și duce la îndeplinire misiunea.
14. Unde găsim creaţiile voastre deosebite?
Le găsiți online, pe www.contemporia.ro, în showroomul nostru din București (pe bază de programare) și în magazine de design: AlbAlb (București), Jujube (Sibiu), Inpirațio (Brașov).
Fotografii realizate de Ioana Streza, Andreea Mitran, Alex Gâlmeanu, Alex Burlacu, videoclip Youtube de Andrei Purcărea.
Fără comentarii