Distribuie articolul:

Romanian Jewelry Week – ediţia Timişoara va începe între 30 iunie – 2 iulie la ISHO şi graţie Alexandrei de la Assamblage, am aflat de la o pleiadă de creatori de bijuterii cum arată şi cum îşi desfăşoara o zi în atelierul.

Azi prezentăm răspunsurile de la Andreia Gabriela Popescu, Bianca Bădescu, Contemporia şi Corina Cubici.

Andreia Gabriela Popescu

A descrie atelierul meu este mai simplu. Pe scurt el este plin de culoare, de scule, de diplome pe pereți și de multă energie pozitivă. Cât despre viața mea in atelier, cred că aș avea material cât pentru o carte 🙂 Ea cuprinde atât activitatea mea ca artist consacrat si premiat la expoziții naționale si internaționale de bijuterie contemporana de artă, cât si cea de mentor si profesor al școlii de bijuterie contemporană Assamblage. Pot spune însă, că viața mea în atelier începe dimineața la prima oră si se termină seara târziu, de luni pană vineri şi de cele mai multe ori si in weekend uri, când lucrez la colecții noi sau când am deadline uri pentru expoziții sau concursuri.

Andreia Gabriela Popescu în atelierul ei

Care este procesul meu creativ, ce mă inspiră în crearea colecțiilor de bijuterii?

Întotdeauna pornesc cu studiul asupra temei sau ideii, schițarea formelor, alegerea materialelor, găsirea tehnicilor de lucru și de realizare a pieselor, testarea concluziilor găsite și abia apoi executarea efectivă a pieselor. Fiecare piesă pe care o lucrez are un concept la bază, nu este întâmplătoare. Pentru mine bijuteria înseamnă artă, iar bijuteria contemporană este arta aplicată în bijuterie! Bijuteria contemporană este bijuterie conceptuală; fiecare piesă are în spate o poveste inspirată de un sentiment, o semnificație, o trăire.

Conceptele transpuse în piesele mele vin din tot ce mă înconjoară: natură, istorie, cultura altor popoare, viața personală și experiențe. Si dacă tot am vorbit despre culoare și inspirație, culorile din viață mea se regăsesc și in cele două colecții la care lucrez acum: SPECTRUM și Solve et Coagula COLORS.

Colecţia Spectrum

Cu Andreia am discutat şi noi, într-un interviu aici.

Bianca Bădescu

Atelierul este locul în care sunt exact cum simt, în care creativitatea curge liberă şi mă bucur în fiecare zi în care ajung acolo. Procesul de creaţie şi lucrul cu metalele în atelier mă ţine ancoratî în prezent şi aş putea spune că este ca o formă de meditaţie sau de terapie. Tot ce contează este aici şi acum, iar asta este şi filosofia mea de viaţă pe care am integrat-o şi în brandul meu.

Bianca Bădescu

Atelierul meu este organizat într-un spatiu de co-working, la Assamblage, unde lucrez alături de alţi colegi designeri, iar asta îmi place foarte mult. Pentru că ne inspirăm unii pe altii, ne ajutăm, comunicăm foarte bine, vorbim practic aceeaşi limbă – a bijuteriilor. Este frumos să poţi să îţi împărtăşesti pasiunea cu oameni care simt la fel. Ideea pe care au avut-o cei de la Assamblage de a crea acest loc este extraordinară, pentru că aşa au reuşit să formeze o comunitate foarte frumoasă de designeri şi să ne înlesnească procesul de manufacturare a bijuteriilor. Fiecare are sculele lui, dar avem şi câteva aparate mai mari pe care le folosim cu toţii. Si e un loc care are atmosfera aceea artistică de care m-am simţit atrasă dintotdeauna.

Mă duc aproape în fiecare zi la atelier şi uneori uit să mai plec. Pentru că îmi place cu adevărat ceea ce fac. Dacă aş putea să schimb ceva la el? L-aş extinde 🙂

Contemporia

Mă amuz mereu să îmi imaginez o secțiune prin casa în care se află atelierul Contemporia deoarece s-ar vedea cum în fiecare încăpere se întămplă ceva complet diferit: încăperea birou-cameră de copil, aceasta este camera în care lucrez eu la laptop, dar în care se mai joacă și Gruia, băiețelul meu, are rafturi pline cu jucării și cărți de copii, abțibilduri cu animale pe pereți, dar și cărți despre bijuterie, caiete cu schițe, masa mea de lucru.

Echipa Contemporia

Echipa Contemporia

Incăperea showroom este cea mai formală, cu vitrine, masă de discuții, colțul cu aparatură foto, aici doarme cel mai des și pisica noastră, lângă calorifer; camera de la intrare care este și un fel de living al casei, cu bibliotecă, mașina de cusut a bunicii (piesă de colecție), magnetofonul tatălui meu și alte detalii care trădează destinația domestică a unei jumătăți de casă, în această încăpere mai lucrează uneori contabilitate mama mea; încăperea atelier propriu-zis este cea mai îndepărtată, are mesele de lucru aliniate la fereastra care dă spre grădina din spate în timp ce peretele opus găzduiește aparate și instrumente mai voluminoase, de aici vin cele mai ciudate zgomote; bucătăria, aici de multe ori se gătește sau se mănâncă fiind o casă în adevăratul sens al cuvântului; încăperea garaj-depozit, aici, printre sute de obiecte mai mult sau mai puțin utile, se află cuptorul de ceramică prea voluminos pentru încăperea atelier; și nu în ultimul rând curtea, separată în ”curtea din față” unde își petrec cel mai mult timp cei 2 căței și ”grădina din spate” foarte verde pe timp de vară, cu un cireș în mijloc, flori și un foișor unde mâncăm în zilele calde.

Colecţia Kaolin

Colecţia Kaolin

Cu Contemporia am discutat şi noi, într-un interviu aici

Corina Cubici

Primul lucru la care mă gândesc când vine vorba de spaţiul în care lucrez este „îmi doresc să mă simt în siguranţă şi reprezentată în această cameră„.  Aş spune că incerc să combin aspecte utile cu elemente care îmi plac şi să creez un spaţiu primitor pentru mine . Cred că îmi doream să creez ca o enclavă, un cocon în care pot fi în elementul meu creator, astfel, am ales să folosesc o culoare închisă pe pereţi şi pe tavan pentru a cuprinde tot spaţiul . O culoare închisă poate fi greu de suportat, dar are rol utilitar în mascarea ,,consecinţelor” procesului de realizare a bijuteriilor. In acelaşi timp oferă o bază de culoare pe care eu pot interveni cu culori pentru a personaliza spaţiul .

Corina Cubici

Cred ca cel mai important aspect este direcţia şi felul în care mă mişc în camera  Masa de bijuterie este punctul cel mai important, acolo mă duc dupa ce intru. Astfel, tot ce îmi trebuie, metale, pietre, scule şi alte mărunţisuri sunt la distanţă mică astfel încât să pot ajunge uşor la ele, fără a intrerupe procesul de lucru . Deoarece, simt că dacă mă ridic de pe scaun intrerup procesul şi revenirea la lucru este mai grea. Este un moment înainte să încep să lucrez din nou în care îmi vine în minte întrebare ,,Ce fac? Oare e bine ce fac ? De ce fac asta?” şi nu îmi doresc să îmi vină asta în minte. In rest, fiecare parte a lucrului are mici colţuri desemnate pentru a păstra o ordine în felul în care lucrez. Un colţ care îmi place şi îl găsesc ca fiind cel mai plăcut este o porţiune de perete unde mi-am aşezat pe rafturi mici piese decorative şi beţe aromate.

Bijuterii create de Corina Cubici

Ce mă motivează când vine vorba de spaţiul de creaţie este întoarcerea la o senzaţie de siguranţă pe care o aveam când eram copil şi făceam din camera un loc care putea fi orice îmi doream. Atelierul este important pentru mine pentru acel sentiment de siguranţă şi de liberatate de a face orice doresc. Ceva ce în viaţa exterioară nu îl poţi avea în orice moment.

Sunt convinsă câteodată că minutul de atelier este diferit de minutul de afară. In ce mod este diferit nu sunt sigură. Cred că pentrec un număr rezonabil de ore în spatiul de atelier .  Cred ca aş dori să îl fac un spaţiu primitor pentru mine şi oameni apropriati care poate ar dori petreacă timpul cu mine în acest spatiu. Un aspect al comodităţii trebuie adresat pentru a primi alţi oameni. Ca în majoritatea zilelor sunt închisă în cameră cu pisica, petul care doreşte ocazional să intre şi să iasă. Dar înafara de ea, aş dori să pot primi alţi oameni cu mai multă căldură.

Pozele sunt transmise de Romanian Jewelry Week cu acordul creatorilor prezentaţi în articol.