Distribuie articolul:

În articolul acesta continuăm incursiunea în atelierele creativilor (aici găsiţi primul articol) şi aflăm de la Daniela Căţoi, Horia Câlţea, Mihaela Ciocâlteu, Mădălina Rădulea, Renata Drăgușin mai multe detalii despre spaţiilor lor de lucru.

Daniela Căţoi

În acest moment al vieții atelierul meu este acasă, într-un spațiu deschis, cald și cu multă lumină naturală. Cu toate acestea, dezordinea este mereu prezenta: praf, materiale, caiete cu schițe, piese nefinalizate, crengi, flori, pietre și forme din natură găsite în drumurile mele ș.a. Această situaţie îmi creează totuşi ocazia să mă regăsesc în momentele fără stare de lucru. Am observat că atunci când revin în atelier pentru a face ordine, incolţeşte câte o idee, fie când regăsesc o culoare pe care nu am mai folosit-o de mult, ori o schiță de care nu am fost mulțumită, în care descopăr acum potențial sau când sortez piesele şi deschid cutia cu forme nereușite.

Daniela Cățoi la bancul de lucru

De obicei, ajung să lucrez pe un colț de masă, chiar dacă masa, ca și atelierul, este spațioasă.

Cu Daniela am discutat şi într-un interviu aici

Horia Câlţea

Situat la demisolul unei clădiri istorice din Târgu Mureş, vis-a-vis de cetatea medievală, atelierul meu, adică chiar atelier (mie nu-mi place denumirea de studio pentru activitatea mea) este compus din două încăperi. O să le zic așa cum le numesc eu! Incăperea cu masa de lucru şi camera de mizerie.  aşa de lucru am proiectat-o eu şi mi-a făcut-o din lemn de stejar un tâmplar. E dimensionată si organizată (sau dezorganizată dupa vorba soției) in funcţie de ergonomia şi nevoile mele. În încăperea cu masa de lucru petrec mai tot timpul. Acolo am şi o canapea confortabilă unde musafirii mei stau la cafea. Ascult muzica în timp ce lucrez. Am preferințe foarte diversificate. De la muzica clasică, mai ales pian, la rock sau muzica electronică. Depinde de starea în care sunt în ziua aceea.

In camera de mizerie am polizoare, mașini de lustruit şi de gaurit, nicovală mare, laminorul, borcane cu acizi şi espresorul de cafea.  Lucrez la lumina artificială! Așa m-am obișnuit. Pot să o focalizez cum vreau eu pe lucrare, pe când cea naturală face ce vrea ea. Nu ascultă de mine! Dar am un geam spre o curte plină de verdeaţă şi de flori unde privesc când fumez și mă odihnesc. Trebuie să mă odihnesc din timp în timp, pentru că la un moment dat ochii se răzbună şi nu mai văd chiar bine.

Am în atelier o sumedenie de scule şi aparate. Prea multe. Unele le-am achiziționat în febra începătorului, altele, pe parcurs fie că mi-au trebuit, fie că mi-au placut! La un moment dat chiar colecţionam unelte specifice breslei. Mai cu seama nicovale şi menghine. Apoi am renunţat. Erau prea multe. Le țin depozitate în cutii. Poate odată o să le expun undeva.

În muncă nu folosesc foarte multe scule. Lucrez mai tradițional. Dar câteodata mă ajut de ustensilele speciale şi chiar cred ca nu m-aş descurca fără ele. Cel mai prețios utilaj (nu valoric) pentru mine este aparatul cu care fac lipiile. Descompune hidrogenul din apa și îmi oferă o flacără subțire și puternica (cca 2800 grade). Fără el nu m-aş descurca, atât de tare m-am obișnuit să-l folosesc.

Lucrez cam 8 până la 10 ore pe zi. Am socotit ca efectiv, pe bijuterie, petrec cam 4-5 ore. Restul sunt activități conexe. Laminat material, curatat scule de rugină, confecţionare diferite dispozitive, etc şi câteodată curățenie!  Timpul trece foarte repede. De multe ori se întâmplă sa nu-mi dau seama ca s-a făcut târziu și ar trebui să merg spre casă. Am în atelier un singur tablou. Un portret a soției mele. Așa că în atelier nu sunt niciodată singur!

Mihaela Ciocâlteu

Atelierul îmi este a doua casă. Uit tot când intru aici. Ne simțim bine împreuna, el cu mine, cu Nicodim (teckelul meu) și cu muzica noastră. Mă acceptă cu toată dezordinea mea, îmi vorbește doar dacă este întrebat. Îmi mai cere, subtil, ceva unelte și mașinării cu care sa ne mai ușurăm munca.

Este extensia creativității mele, a introspecției și a bucuriei de viață!

Mădălina Rădulea

Viața în atelierul meu e cel puțin creativă! Pentru că este spațiul în care fac ce mă pasionează, atelierul meu este refugiul creativității mele. Sunt momente în care nu ies din el și lucrez toată ziua la piese și altele în care las să se așeze tot praful din urma lustruirii, dar fiecare zi este o ocazie să îmi împărtășesc ideile cu publicul prin bijuteriile mele, iar asta este posibil și datorită lui.

Mi-am organizat acest spațiu dedicat numai bijuteriei pentru a facilita diferitele etape ale procesului de realizare a acestora: am o zonă în care fac brainstorming și schițe și locul principal în care stau, masa de lucru echipată cu toate sculele de care am nevoie. La această masă îmi aduc la viață desenele și ideile, aici s-a născut Karma, cea mai cunoscută serie de inele semnată Madeleine și Heritage, cea mai nouă poveste pe care am creat-o din aur și argint.

Nu aș schimba nimic la atelierul meu intenționat, însă el se schimbă mereu în funcție de nevoile mele. Dacă lucrez în ceară, am o anumită selecție de scule pe care o iau la masă, dacă am o colecție cu pietre, accesez imediat kit-ul de țintuire și tot așa. E versatil și l-am pregătit în așa fel încât să-mi susțină toate ideile pe care le am.

Renata Drăgușin

Cu bucurie îți dezvălui atmosfera din atelierul meu de bijuterie, un loc plin de pasiune și creativitate. Colecțiile mele aduc împreună tehnici tradiționale și tehnologie modernă, astfel, creez piese care combină forme ultramoderne cu o estetică feminină delicată, dar puternică.Am adoptat principiul „mai puțin înseamnă mai mult”, având convingerea că eleganța constă în libertatea de a ne exprima viziunea prin linii autentice, curbe și sinuozități, toate conectate de o mare senzualitate. În viziunea mea, bijuteriile trebuie să fie nu doar elegante și senzuale, ci să aducă în ele și un strop de pasiune.

Așa cum mă definesc și creațiile mele, în atelierul meu caut să găsesc un echilibru între tradiție și inovație. Valorile și tehnici tradiționale ale bijuteriei sunt respectate și încorporate în designul meu, în timp ce tehnologia modernă aduce un suflu nou și contemporan în creațiile mele.

Renata Drăgușin

Atelierul meu este un loc în care se împletesc pasiunea și creativitatea într-o simbioză perfectă. În atelierul meu, dedicația față de detaliu și atenția la formă și proporție sunt valorile de bază. Fiecare detaliu este gândit cu atenție, iar spațiul este organizat pentru a sprijini procesul de creație al bijuteriilor cu un design rafinat și meticulos. Aici, tehnologia modernă și instrumentele tradiționale se completează reciproc, oferindu-mi posibilitatea de a explora și inova. Este un loc în care mă simt în armonie și în care pot da viață ideilor mele.

La atelierul meu de bijuterie, mă inspiră o varietate de elemente şi surse care îmi trezesc imaginația și stimulează creativitatea. Sunt fascinată de detaliile aparent neînsemnate din viața de zi cu zi – linii subtile, forme interesante și jocul luminii. Aceste elemente mă inspiră să creez bijuterii unice, care capturează frumusețea și emoțiile din jurul nostru.

Petrec mult timp în atelier, pentru că aici mă regăsesc cu adevărat. Îmi place să mă dedic complet procesului de creație, să explorez noi tehnici și să perfecționez fiecare detaliu. Este locul unde pasiunea mea prinde viață și unde pot aduce în existență bijuteriile care îmi reprezintă stilul și viziunea.

În concluzie, viața în atelierul meu de bijuterie este o călătorie constantă în căutarea frumuseții și expresiei personale. Prin bijuteriile mele, încerc să transmit eleganță și senzualitate, valorificând esența feminității puternice și pasionale. Atelierul meu este locul unde visurile devin realitate și unde mă pot dedica în totalitate pasiunii mele.

Pozele din articol sunt transmise de Romanian Jewelry Week, cu acordul creatorilor prezentaţi în articol.

Romanian Jewelry Week – ediţia Timişoara va începe între 30 iunie – 2 iulie la ISHO şi graţie Alexandrei de la Assamblage, am aflat de la o pleiadă de creatori de bijuterii cum arată şi cum îşi desfăşoara o zi în atelierul.