Distribuie articolul:

Înainte să o cunosc personal pe Diana Vasilescu, i-am achiziţionat broşele pe care le port constant. La un târg din Bucureşti, m-am întâlnit cu Diana şi bineînţeles, cum îi purtam broşele, toată discuţia noastră a început natural. Am vrut să aflu mai multe detalii despre produsele Dianei, despre parcursul ei profesional, şi astfel am invitat-o să răspundă la un set de întrebări pentru Revista Atelierul.

Cum ai început să te ocupi de meseria creativă? Care este meseria ta de bază?

Desenez dintotdeauna, în grădiniță desenam, în școala primară îmi ajutam colegii la lucru manual și desen. Învățătoarea i-a spus mamei într-o zi că poate ar fi bine sa merg într-un loc, unde să pot dezvolta această preocupare a mea, și așa am mers la un cerc de pictură în parcul din apropierea casei. Profesoara de acolo a sfătuit-o pe mama să mă pregătesc pentru Tonitza ca să merg din clasa a cincea într-un cadru educațional specializat. Și eu îmi doream, așadar am făcut pregătire, am dat examenul și am intrat, și de atunci am urmat școala de artă: gimnaziu, liceu, facultate, masterat și schimb de experiență în Praga. Îmi plăceau culorile, însă eram atrasă mai mult de zona alb-negru și de tehnicile gravurii. Am optat pentru secția grafică și am avut un real interes pentru ce a avut de oferit. Fiind o fire sangvinică, diversificarea tehnicilor de lucru mi s-a potrivit perfect. Alte materiale, alte tehnici de lucru, alt tip de rezultate, plus toată zona digitală de grafică computerizată.

Meseria mea de bază este tehnician în arte grafice 🙂 dar ulterior am mai studiat și pedagogie în sistemul educațional alternativ, Școala Waldorf. Mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu copiii și am reușit să am un bun dialog cu ei. Am fost educatoare, învățătoare și profesoară de artă full-time timp de 5 ani la gimnaziu, dar am decis să închei acest capitol, devenise prea acaparator. Totuși, în ultimul an am organizat un curs de arts & crafts în cadrul școlii la care copii/elevii se pot înscrie. Per total, preocuparea mea este atât creația artistică prin desen și linogravură, cât și design de obiect și bijuterie.

Diana Vasilescu

Cum ai caracteriza stilul produselor tale? Care a fost cea mai insolită comandă?

Am ales să dezvolt o zonă artistică care să comunice ușor cu privitorii. De-a lungul timpului, arta s-a produs pentru a scrie istorie, pentru a comemora personalități, pentru a conceptualiza idei sau a performa tehnic, sau pentru a surprinde situații din diverse ramuri de dezvoltare a societății. În prezent, cred că arta a ajuns la un nivel destul de complex deoarece îmbină atâtea aspecte socio-cultural-politice exprimate în atâtea tehnici, încât este greu să mai definești un stil, un curent sau o direcție anume. Mai au oare relevanță aceste definiri/catalogări?

Pentru mine este important ca mesajul, desenul și creațiile mele să ajungă în mod direct la oameni și să aibă un impact în funcție de percepțiile diferite ale privitorului. Stilul produselor mele este unul figurativ și minimal totodată. Desenul mea este extras din viața de zi cu zi (emoții, contexte pe care le observ, întâlniri dintre oameni etc.) pe care o filtrez și o exprim în diferite moduri. Simt că lucrurile care au un impact asupra mea pot avea un impact și asupra altora chair dacă avem paliere sau mijloace diferite de interpretare. Aleg să filtrez și să ilustrez subiecte cu care te întâlnești inevitabil în viață.

Cea mai insolită comandă? Tot caut în istoricul situațiilor de lucru și nu îmi vine în minte ceva anume, am primit de-a lungul anilor tot felul de comenzi care m-au intrigat și pe care le-am dezvoltat până am ajuns la un produs finit de o bună calitate, care să îmi satisfacă atât mie cât și comanditarului nevoile.

Un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arăta viaţa ta acum dacă nu ai fi ales să urmezi calea artistică/dacă nu ai fi activat într-un domeniu creativ?

Mereu m-am întrebat cum ar fi să trăiesc fără să pot desena. Îmi aduc aminte că în copilărie îmi doream să fiu medic veterinar doar pentru că iubeam animalele, mai târziu mi-am dorit să fiu psiholog în criminalistică, mă intrigau „răufăcătorii” și mă gândeam că cineva trebuie să îi aducă și pe ei pe calea cea bună, idilic, nu? Mi-am mai dorit să fiu educatoare deoarece aflasem că în primii 7 ani de viață înregistrezi toate traumele care mai târziu se vor răsfrânge masiv în viața ta. Câțiva ani mai târziu chiar am lucrat în domeniu ca educator, însă tot timpul m-am temut să nu mă abat prea mult de la parcursul meu artistic. Apogeul fanteziilor legate de carieră a fost când mi-am dorit să fiu inventatoare, pentru că aceasta este o “merseie” demnă de apreciat.

Au fost multe perioade când m-am sustras oarecum de la progresul meu artistic, dar tot ce făcem avea legătura cu zona creativă. Fie lucram ca decorator, fie ca florist sau ca designer de interior, mă fascinau noile contexte și provocări. Îmi place diversitatea, iar dacă nu aș fi ales arta, tot aș fi lucrat în domeniul creativ cu oameni de diverse vârste și interese.

Procesul de creaţie pentru lucrările Dianei Vasilescu

Din punctul tău de vedere creativii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai artişti pe care îi urmăreşti, care sunt buni de urmat ca modele?

Din punctul meu de vedere este importantă o pregătire, e ca atunci când construiești o casă și începi cu fundația peste care desfășori construcția propriu-zisă. Așa consider că este și cu pregătirea în orice domeniu vocațional. Dincolo de interesul pe care îl acorzi unei direcții artistice, ai nevoie de o bază solidă de informații, de cercetare, căutare, de perfecționare a unei tehnici sau a mâinilor efectiv. Imaginația și creația necesită exersare. Cred că este important ca artistă plastic să citești istoria artei sau să înțelegi etapele de dezvoltare ale istoriei. Asta îți poate consolida un sistem de valori și o educație vizuală cu care te poți raporta la lume, la tine însăți și astfel te poți poziționa în raport cu structura din care aparții. Mentorii sunt necesari, însă este important să te și desprinzi la un moment dat ca să te poți dezvolta în acord cu propriile interese etc.

În ziua de azi spunem prea ușor despre o situație, un obiect, că este artistic sau o persoană că a făcut artă. M-am tot gândit unde sunt critica și criteriile după care calibrăm arta. Cred că lumea neocapitalistă în care trăim influențează toate palierele vieții, și atunci și arta se întâmplă pe bandă rulantă și exprimă situație peste situație, lumea este într-o dezvoltare accelerată și criteriile după care ne coordonam astăzi sunt în schimbare, lumea este vie și crește exponențial ca număr, suntem mai mulți ca nicioadată și se presupune că trăim cea mai bună perioadă din istoria umanității. Artiști m-au impresionat și influențat de-a lungul timpului în funcție de perioada mea de dezvoltare, de vârsta pe care o aveam și interesele mele. În fiecare curent artistic am găsit argumente pozitive de susținere, dar si contrariul. COBRA art m-a impresionat pentru o vreme, expresioniștii și forța lor, simboliștii, suprarealiștii, Pop Art-ul și toată efervercența și diversitatea apărută după anii ’50.

Lucrări semnate Diana Vasilescu

Care sunt filmele, melodiile, podcasturile care te inspiră în procesul creator?

Lumea filmului este una vastă și mereu mi-am dorit să am o cultură cineasta bogată. Imaginea vizuală mă influențează cel mai tare și mă inspiră de cele mai multe ori. Îmi plac filmele cu scenografii fabuloase și stranii, gen cele făcute de Peter Greenaway, sau filmele trase dintr-un singur cadru – Victoria. Imi plac filmele care abordează viața și situațiile ei neașteptate. De ceva vreme, îmi împart viața cu un actor și cu atât mai mult caut să aprofundez și să înțeleg ce reprezintă tot procesul din spatele camerei de filmat.

Muzica este o altă componentă puternică a dezvoltării vieții, iar simțul auditiv conferă emoție și activează restul simțurilor. Pentru mine nu contează așa mult genul sau muzicianul X, cât faptul că prin calitatea ei poate trezi noi emoții sau senzații. Mă uit la filme sau ascult muzică în funcție de stare, uneori ele îmi generează starea pe care ulterior o caut. Îmi plac situațiile noi, inedite sau rupte dintr-un fir liniar al existenței, imi place procesul de creație și parcursul este mai important pentru mine decât finalitatea.

Ai avut momente când ai simţit că stagnezi?  Cum faci să ieşi din zona de confort şi să încerci lucruri noi? Dar când se apropie un deadline şi nu ai energia/starea de lucru, cum depăşeşti momentul?

Am avut momente când am stagnat și încă simt că nu am ajuns unde mi-am propus, este foarte ușor să te implici în proiecte care nu îți aparțin în totalitate și ani mai târziu realizezi că timpul și energia ta s-au dus într-o direcție oarecum distantă de propria carieră. Însă, în ultimii doi-trei ani am reușit să mă focusez cel mai mult de până acum și simt că identitatea mea de creatoare artistică s-a dezvoltat foarte mult.

Firea mea creativă și temperamentul mă ajută să nu rămân prea mult într-o singură zonă, ci să diversific și să experimentez lucruri noi. Uneori am probleme cu câte un deadline și mă gândesc dacă am motive de scuză sau de ce nu reușesc să finalizez când mi-am propus ceva sau când am avut un deadline. Desigur, există mulți factori care pot influența procesul unui demers și timpul în sine capată o altă dimesniune în funcție de mediul exterior. Nu îmi plac neapărat limitările sau presiunea de lucru (cui îi plac?), dar nici nu îmi place să amân foarte mult. În ultimul timp, am realizat serii de lucrări și este un proces bun, începi o idee, o dezvolți și apoi o finalizezi, astfel faci loc pentru următoarele.

Ce ne poţi spune despre proiectele la care lucrezi acum?

În urma cu doi ani, am început o colecție de broșe inspirate din desenele mele și astfel a apărut “IN MOVEMENT / ÎN MIȘCARE”, o serie de 4 modele de broșe ce conțin și un scurt text care exprimă conceptul acestora. Am continuat cu o altă serie de broșe, “FORME ÎN AFARA CONTEXTULUI”, care cuprinde mai multe forme organice, și până acum am realizat 6 serii de broșe cu diverse concepte care imaginează un simbol purtabil. Ca element vestimentar, broșa însumează multe aspecte mișto, o poți aplica în diverse locuri pe haine și emană nu doar concepte, idei, cât și un vizual și mesaj atipic (cel puțin cele pe care le fac eu).

Acum lucrez la un alt concept de broșă, iar dacă până acum am folosit plexiglass ca material, de data aceasta voi folosi metalul. Pregătesc alte două serii și în paralel continui să ilustrez viața pe care o trăiesc prin desenele mele. O alta zonă artistică care mă preocupă este ceramica și producția de obiecte decorative într-o estetică personală. Descopăr ceramica de fiecare dată când experimentez cu alt tip de gresie, pigmenți sau glazuri. Ceramica este un mediu complex în care mereu există ceva de explorat și aflat. Anul acesta pregătesc și o nouă serie de desene și linogravuri, ramura artei vizuale pe care m-am axat cel mai mult în ultimii trei ani.

„In miscare”

Cum vezi statusul industriilor creative în România? Care sunt punctele forte, punctele slabe din perspectiva ta?

În ultimii ani în România au apărut multe galerii, spații culturale independente care au propriile criterii de dezvoltare. Multe galerii de artă tinere își fac apariția cu un program curatorial bine stabilit și cu o direcție clar conturată care susțin zona artistică locală dar și internațională. Pe lângă astea au apărut inițiative colective care promovează arta în toate aspectele ei. PAD, Piaţa de Artă și Design; RAD, târgul de artă care a inclus și ediții de artist, Mezanin Market, Hot Lagoon Fair și altele, sunt inițiative importante care ajută la consolidarea scenei de artă locală și care facilitează și zona economică a artei. Am făcut parte din aceste demersuri și pe lângă networking-ul dezvoltat, este și încrederea în indentitatea ta artistică și valoarea economică care se materializează treptat. Aș putea spune că industria creativă din Romania, nu includ aici agențiile de advertising, se descurcă destul de greu, cultura nu ajunge ușor la toți oamenii și nu toți sunt pregătiți să sprijine cultura și arta contemporană. Creativii din România încă încearcă să găsească mecanismele prin care să se poată susține sută la sută din munca creativă depusă.

Industria merge totuși pe un trend ascendent, au apărut magazine care colaborează cu artiști, promovează și vând creațiile acestora într-un cadru legal. Mediul creativ și educația sunt puncte forte pentru un viitor mai bun și deschis și, din păcate în schimb, cei mai mulți bani publici sunt alocați armatei. Este dezolant, dar continuăm să lucrăm ca să ne facem vizibili in această lume a contrastelor.

Cum arată clientul/ cumpărătorul ideal pentru tine?

Pentru mine, cel mai îmbucurător lucru este să stau în atelier, să gândesc și să materializez idei, care ulterior să fie apreciate și dorite de public, implicit de cumpărători și susținători. După ani de studiu și experimentări și după ce îți formezi un stil, este plăcut să fii apreciat și monetizat pe măsura muncii depuse. Concluzia mea este că și arta, ca orice alt domeniu, necesită timp și organizare alături de partea creativă. Clientul ideal este acela care se bucură de creațiile tale căutând scopul și întelesul lucrării, dialogând și relaționând. Cel mai bine se simte când ești apreciat pentru munca ta și esti solicitat să o desăvârșești în continuare.

Cum arată atelierul tău?

Acum 6 sau 7 ani, am decis că trebuie să am un spațiu de lucru personal, însă pentru că nu mi-am permis financiar, am ales să trăiesc boem într-un spațiu care să îmi fie și casă și atelier. Am ales un loc într-o clădire industrială din București în care mai existau deja un atelier de fotografie și unul de design vestimentar, și clădirea își dorea să devină un hub cultural. La început am închiriat spațiul împreună cu o prietenă artistă, ulterior l-am preluat singură și mi-am organizat un spțiu de trai și unul de atelier. Locul are aproximativ 130mp, cu o latură de geamuri care redau o lumină superbă, iar costurile de închiriere erau decente pe vremea aceea. Cand s-a vândut clădirea în 2021, costul chiriei aproape s-a triplat și am fost nevoită să mai am un partener în locație, astfel am ales să împart spațiul cu Catinca Tăbăcaru și artiștii galeriei ei, treptât devenind o colaborare mișto pentru spațiu. În toți acești ani am fost răspunzătoare de spațiu și de transformările lui, mi-a găzduit idei, gânduri, trăiri, alegeri, lucrări de tot soiul, cursuri cu copiii și tot felul de activități pe care le mai desfășuram în cadrul lui. Am crescut organic cu spațiul, am desenat, am imprimat, am făcut ceramică și am turnat porțelan de nenumărate ori. M-a găsit veselă, tristă, entuziasmată, ingândurată, supărată sau extaziată. M-am simțit mereu bine în el chiar dacă nu a mai fost exclusiv al meu. Încă îl am închiriat și sper să dezvolt în el cât mai multe idei și proiecte pe care ulterior să le prezint publicului. Este un spațiu deschis și înalt, cu o lumină superbă care te găzduiește în orice situație și context, la orice oră din zi și din noapte.

Atelierul Dianei Vasilescu

Ce sfaturi oferi unui creativ care vrea să îşi înceapă activitatea în domeniul creativ?

În primul și în primul rând să nu se abată niciodată de la drumul și demersul creativ, asta dacă l-a ales asumat și argumentat. Cel mai important în ziua de astăzi este să te faci vizibil și dacă simți că ai ceva de spus sau de arătat, să găsești mijloacele prin care să o faci. Arta poate să fie egocentrică, extrovertită, o poți face din diverse trăiri, paliere de gândire și raportare. Aș spune că trebuie să acumulezi multe și să îți definești un stil cu care te simți confortabil și te reprezintă, să experimentezi în cât mai multe direcții ca să poți filtra ulterior. Lucrul în artă este un proces foarte ramificat. Este important să ai o disciplină de lucru și să nu te bazezi doar pe talentul tău pentru că s-ar putea să fie un mit. Este important să ai o constantă în demersul pe care îl desfășori ca artist.

Cum faci faţa plagiatului?

Plagiatul este o discuție foarte delicată aș zice, deoarece în ziua de astăzi există atâtea surse de inspirație, atâtea direcții de exprimare, încât este aproape imposibil să nu îți regăsești stiul sau abordarea și într-un alt context. Poate nevoia de a experimenta la început te pune în ipostaza în care dorești să faci ceva ce alți artiști au experimentat deja, asta ca să vezi dacă ți se potrivește. E un proces de învătare, poate fi ok până într-un punct. Până în momentul actual s-au spus foarte multe în artă, clar este loc în continuare, dar este aproape imposibil să „inventezi ceva nou”. Plagiatul, chiar dacă se intamplă, trebuie spus că două lucruri nu arată identic chiar dacă reprezinta același subiect.

Standul Dianei la târguri

Cum este experienţa unui târg pentru tine?

De doi ani încoace am început să experimentez această zonă a târgurilor. Inițial am fost ușor temătoare sau chiar reticentă la ideea de expunere a creațiilor și a propriei persoane în fața unui public. Nu știam exact cum aveau să fie primite creațiile mele, ce reacții aveau să nască și ce feedback aveam să primesc pentru ele. Nu te învață nimeni în școală despre valoarea economică a artei și despre importanța ei în sistemul artei. În fine, cred că toate aceste temeri nu își au locul când ești onest, muncești și știi că produsul pe care îl prezinți are o consistență, un mesaj sau o trăire personală. Așa că mi-am luat inima în dinți și am apărut în fața publicului, am susținut fără să fiu invazivă sau ostentativă ce aveam de prezentat. Te simți cel mai în siguranță când nu ai așteptări și esti ferm pe poziție, având în spatele lucrării un concept bine argumentat.

Târgurile au fost o experiență foarte bună din multe motive: expunerea, articularea ideilor din lucrări, medierea lor, interacțiunea cu clientul și publicul, feedback-ul primit, critica, și simțul ăsta colectiv în care ești alături de alți creatori. Mă bucur că există acest context al târgurilor pentru că susțin zona creativă și te fac mai vizibil pe scena locală. Este importantă interacțiunea cu publicul pentru că, de multe ori, oamenii doresc să afle ce stă în spatele unei creații.

Imagini trimise de Diana Vasilescu, din arhiva personală.