Graţie unui parteneriat cu Romanian Jewelry Week, aflăm de la creatorii de bijuterii cum arată atelierul lor (primul articol despre atelierul creativitilor este aici, al doilea articol aici), iar în articolul de mai jos aflăm răspunsurile de la Lucienne Buga, Marie Jianu şi Silvia Cruceru.
Puteţi să vedeţi creaţiile acestor creatori de bijuterii şi la Romanian Jewelry Week – ediţia de Chişinău, în perioada 18-31 august 2023, în cadrul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Lucienne Buga
În atelierul meu îmi petrec mult timp concentrându-mă pe detalii fine și lucrând cu materiale prețioase, cum ar fi aurul și argintul sau metale cum sunt cuprul și aliajul său bronzul și uneori folosesc pietrele prețioase si semiprețioase.
Lucienne Buga în atelierul ei
Procesul de creaţie pentru Lucienne Buga
Folosesc unelte și echipamente specializate pentru a tăia, așeza, lipi și finisa bijuteriile. În atelier am unelte de tăiat, pilit, îndoit, deformat, polizat, topit. Am arzător cu flacără și polizor de mână cu ax flexibil, care poate fi echipat cu o multitudine de capete de prelucrat prin abraziune. Bine înțeles am și o mașină de găurit cu coloană. Dar toate astea sunt la cele mai mici dimensiuni. Provocarea este să prelucrezi materiale diverse, să le asamblezi și să le dai culoare. Trebuie să topești aliaje care vor servi drept liant, o sudură practic fără aparat de sudură. Apoi unele piese se topesc și se toarnă în forme pe care le modelez în materiale speciale pentru turnare. Toate materialele și uneltele trebuiesc puse în ordine și atunci când am nevoie să le găsesc ușor.
Masa de lucru este și ea foarte importantă. Pe ea fac schițele în desen și pe ea studiez formele create și prelucrez brut sau finisez. În atelier se produc sunete diverse de la tăiat sau bătut pentru deformare până la fâșâitul dat de polizor. Și apar vapori de la turnare sau șpan. În final ai satisfacția unui lucru bine făcut, atunci când admiri o piesă nouă, în general unicat. Atelierul este un loc unde pot sa mă detașez de lume si sa îmbin pasiunea pentru artă, tehnică și frumusețe. Aici pot petrece ore întregi perfecționându-mi abilitățile și inovând pentru a produce bijuterii care să fie nu doar estetice, ci și durabile și de înaltă calitate.
Procesul de creaţie pentru Lucienne Buga
Procesul de creaţie pentru Lucienne Buga
Procesul de creaţie pentru Lucienne Buga
Marie Jianu
Despre atelierul meu pot spune că este un spațiu intim, un colț în care mă retrag zi de zi fie că desenez, citesc articole despre bijuteria contemporană sau despre detalii tehnice, experimentez și apoi lucrez sau pur și simplu contemplu. Mă simt în largul meu în atelier, chiar dacă are șase metri pătrați, este luminos, pereții sunt albi și lumina naturală pătrunde printr-o fereastră îngustă înaltă, pe care o țin deschisă indiferent de anotimp. Am organizat atelierul astfel încât să am la îndemâna tot ceea ce îmi trebuie atunci când lucrez.
Marie Jianu în atelierul ei
Bijuterie creată de Marie Jianu
De obicei în procesul de lucru parcurg mai multe etape. Înainte de toate mă gândesc ce aș vrea să spun prin ceea ce fac și apoi încep să desenez în liniște sau ascultând muzică. În funcție de tehnica de lucru și de materialele alese, care se potrivesc acelui gând, mă organizez să am ustensilele potrivite la îndemână, îmi fac ordine pe masa de lucru și încep să lucrez. Câteodată testez o piesă pe alt material, cupru de obicei sau hârtie, și dacă iese bine și îmi place o lucrez în argint fin. În ultimii trei ani am lucrat piesele mele cu tehnica cizelurii, o tehnică antică prin care se crează volum pe spatele piesei și apoi se lucrează pe partea din față cu dăltițe și ciocane speciale.
Când sunt sigură că proiectul iese așa cum îmi place, transfer desenele pe metal și apoi pun metalul într-o smoală specială, fierbinte. Această etapă poate dura o zi, sau o săptămână în funcție de piesa la care lucrez.
Marie Jianu în atelierul ei
Procesul de creaţie pentru Marie Jianu
Pentru lipirea, asamblarea și finisarea pieselor lucrate curăț din nou masa de lucru. În final curăț atelierul și pun în ordine ustensilele folosite. Nu am toate ustensilele performante pe care mi le-aș dori – poți s-o iei razna câte sunt! – dar cele pe care le am sunt cele mai bune ;-), cum zice David Sandu, și pot să lucrez multe bijuterii frumoase cu ele. Când am nevoie de ceva care îmi lipsește apelez la Assamblage, fie că iau profile speciale, fie că le cer un sfat sau merg la un curs nou care mă ajută într-o anumită tehnică. Dacă aș schimba ceva la atelierul meu, ar fi să creez un spațiu agreabil unde să pot primi prieteni, colegi și purtători de bijuterie.
Silvia Cruceru
Atelierul meu e mai mult o masă simplă de lucru. Adică un teritoriu mic, câștigat și acesta greu din spațiul pe care-l locuiesc, în care diverse obiecte sau colecții de tot felul își tot revendică nevoia de mai mult loc. La masă am doar câteva instrumente, mare parte din ele specifice lucrului tradițional de mână: ciocane, pile, clești, traforaj etc. Un fel de simplitate foarte frustă. Un tip asceză a instrumentarului și a dimensiunilor cumva la antipodul bijuteriei mele, deloc parcimonioasă. Dar atelierul e, de fapt, foarte fluid cu tot spațiul și atmosfera de acasă.
Silvia Cruceru
Inel creat de Silvia Cruceru, Haiku
Uneori, el poate fi chiar o mică buturugă de lemn, ușor deplasabilă și lesne de transformat într-un fel de atelier mobil oriunde prin casă. Sunt etape din procesul de bijuterie pe care prefer să le fac stând jos, „turcește”, aplecată peste ea. Aș putea evoca Dobrogea, locul copilăriei mele, pentru tipul acesta nomad de așezare la lucru. Dar poate că e aici și alegerea unui tip de gestică care creează un spațiu fizic de lucru lipsit total de formalismul social al oricărui „office” și, astfel, și o altă calitate a timpului sau poate doar percepția mea subiectivă că mă pot conecta așa la alte ritmuri, mai vechi și mult încetinite.
Bijuterii create de Silvia
Cercei creaţi de Silvia
Altfel, ordinea și dezordinea sunt în flux și reflux. Muzica și florile constante. Am ritualuri cotidiene, dar nu ritualuri „de atelier”. Poate doar faptul că e important să fiu singură atunci când lucrez. Exceptând pisica cu care de multe ori îmi revendic masa de lucru, „a face bijuterie” are pentru mine condiționarea – într-o ontologie foarte personală – intimității.
Pozele sunt transmise de Romanian Jewelry Week cu acordul creatorilor prezentaţi în articol.
Fără comentarii