În cadrul articolului de mai jos am aflat detalii despre atelierul lor de la Maria Paltin, Mădălina Spiridon şi Mihaela Grama. Puteţi să vedeţi creaţiile acestor creatori de bijuterii şi la Romanian Jewelry Week – ediţia de Chişinău, în perioada 18-31 august 2023, în cadrul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Maria Paltin
Uneori mă simt că sunt cea mai norocoasă persoană, oricând merg să lucrez câte ceva în atelier mă învăluie o bucurie şi o linişte pe care cu greu le pot explica. Munca nu este niciodată altceva decât bucurie. Nu simt că lucrez cu adevărat, simt întreg procesul ca pe o joacă, o continuă explorare. Spaţiul în care lucrez este micuţ şi intim, “îmbrăcat” în cea mai frumoasă lumină naturală şi multe plante fără de care nu pot sta. Este genul de spaţiu- esenţă tare ce se ţine în sticlă mică.
Am o colecţie impresionantă, pe care o ţin la îndemână, de mici molii, fluturi, cărăbuşi, insecte uscate, crabi, crenguţe, seminţe, frunze şi teci cu seminţe din care mă inspir- scoici, melci, pietre, etc. Orinde merg adun noi mici comori- surse de inspiraţie. Uneori simt că aş putea ţine spaţiul mai ordonat, apoi realizez că dezordinea mea face parte din procesul de creaţie şi las lucrurile să curgă liber în jurul meu.
Cu Maria am discutat şi noi amplu, în acest interviu.
Mădălina Spiridon
Mereu am visat să am propriul atelier, încă de dinainte să încep să fac bijuterii. Din facultate visam să am spațiul meu personalizat de creație așa cum vedeam la profesorul meu de pictură: un haos organizat. Cu tot felul de obiecte mai mult sau mai puțin tehnice, unelte, consumabile necesare procesului creativ dar și cu elemente ce țin de personalitatea mea. Amintiri și alte trufandale care îmi fac spațiul mai confortabil și mai plin de inspirație.
Îmi plac foarte mult antichitățile și sunt fascinată de oglinzi, ele fiind elemente esențiale pentru accentuarea luminii. Astfel că în vânătoarea mea de comori, cum obișnuiesc să o numesc, am reușit să colectez câteva exemplare deosebite. Nu am putut să le găsesc un alt loc mai potrivit decât în cadrul atelierului meu unde îmi sunt un aliat important în traversarea unei bijuterii de pe masa de lucru, pe suprafata careia ii e destinata; pielea, încheietura mâinii, urechea, degetele, chiar și părul.
De asemenea, utilajele pe care le folosesc zilnic sunt tot un soi de antichități. Laminorul și bancul de lucru le-am achiziționat de la un bijutier în vârsta care s-a pensionat, după câteva decenii de activitate. Uneori am sentimentul că ele știu înaintea mea ce urmează să fac. Le prețuiesc mult.
La fel de mult prețuiesc colțul cu vederi și bilețele de la cei care îmi sunt dragi și mai ales feriga care rezistă cu stoicism de 3 ani! Este zona care îmi dă mereu putere să continui când simt că nu mai știu încotro să o iau, este zona care îmi amintește mereu că toată frumusețea vine din iubire și din generozitate. Mi-am pus pe pereți și diplomele care îmi atestă perioadele de ucenicie, pentru ca să-mi amintească mereu de cât de mult am muncit , am călătorit și am învățat, ca să pot să fac ceea ce-mi place cel mai mult: bijuterie.
Îmi petrec în atelier cel puțin 5 zile pe săptămână și mă străduiesc să respect un program normal de lucru, dar de multe ori am trăit acolo cele mai frumoase vacanțe sau weekenduri, până la ore mici ale dimineții. Toată ziua bocănesc, coc, șlefuiesc, topesc, sudez, sculptez, modelez și pictez, sunt precaută cu acidul sulfuric dar mai ales cu torța. Vecinii s-au obișnuit cu mine și cumva, îmi suportă deranjul. Mai merge și radio-ul fie cu podcasturi fie cu muzica, dar de multe ori se aud doar sunetul metalului sau al utilajelor.
Atelierul meu e locul în care muncesc, cresc, cad și mă ridic, plâng și râd, e locul în care mă pierd și mă regăsesc.
Mihaela Grama
Exact în momentul în care simt că am crescut și am expus o colecție tremură gândurile pentru următoarele piese, urmatorul lucru pe care să îl caut și să îl găsesc ascuns undeva în mine.
Atelierul meu fizic e o cameră de 4x5m, mereu neîncăpător, plin cu proiecte, scule, etape, cutii, și multe borcane cu plante și flori uscate. Am două pisici care pe lângă cutiile lor, pun stăpânire pe orice spațiu. Una dintre ele îmi scotocește sertarele în căutare de jucprii. Are afinitățile ei pentru anumite scule, la fel ca și mine de altfel.
Am în mine nebunia organicului, așa că îl adun. Pot spune că mă inspiră, că pornesc mereu de la el. Încep piese așezând în fața mea componentele cu care aș vrea să mă joc, apoi le tot reașez și le țin în fața ochilor, făcând alte munci de rutină. Am o agendă pe care o plimb cu mine și în care adaug desene, schițe și citate care înseamnă ceva pentru mine. Perioadele în care sunt prinsă 100% în proces, atelier a început să însemne pentru mine toată casa, inclusiv timpul petrecut cu gândurile mele, sau cu desenele și schițele mele. Rezultatele de obicei sunt o echilibristică între un pas făcut cu gandul și altul cu mâinile, și o negociere între cele două.
Pozele sunt transmise de Romanian Jewelry Week cu acordul creatorilor prezentaţi în articol.
Fără comentarii