Distribuie articolul:

Prima dată am întâlnit o ilustrație a Romei Gavrilă într-un articol de antropologie publică. Imaginea unei pioniere cu fusta însângerată șoca și povestea despre menstruație în perioada comunistă și controlul statului asupra corpului femeii.

Ulterior, am descoperit că ilustrațiile Romei gravitează în jurul temelor sociale și problemelor femeilor. Am vrut să aflu mai multe despre cum iau ele naștere și despre creatoarea din spatele lor.

1. Cine este Roma Gavrilă? Ne poți spune câteva cuvinte despre tine?

Sunt o ilustratoare care face bandă desenată, ilustrație editorială, dar și ilustrații pentru cărți de copii și tineri. Multe dintre proiectele mele pe concentrează pe teme sociale, precum și legate de femei și problemele pe care le întâlnesc acestea.

În munca personală, mă inspiră natura, lumea din jur, peisajele și scenele pe care le întâlnesc în plimbări, detalii din spațiul personal și viața de zi cu zi, precum și modul în care acestea contribuie la povestea pe care o spun.

2. Cum ai ajuns să faci ilustrație?

Am studiat arta sub o formă sau alta încă din clasa I. Am avut norocul să avem secție de specialitate în oraș, apoi am continuat pe partea aceasta și în facultate și la masterat. Deși am terminat design vestimentar și design textil limbajul de bază e același până la urmă. Apoi un an în Polonia cu Erasmus am studiat grafică, și aceea a fost perioada care mi-a oferit cea mai multă satisfacție din perioada de pregătire.

A urmat o perioadă de căutări până să rămân la ilustrație, dar mi-am dat seama că dintotdeauna îmi doream să fac asta. Îmi place provocarea cu care vine fiecare text pe care urmează să îl ilustrez, apoi perioada în care caut soluții, dar mai ales momentul în care știu că am găsit ideea. Deși am rămas cu o dorință mare și spre pictură.

Ilustrații publicate în Anthropedia.

3. Poți să ne povestești puțin despre procesul creativ? De unde îți iei ideile și cum apare o ilustrație?

Totul începe de la text și mesajul lui. În timp ce îl citesc prima oară fac schițe foarte sumare cu ideile care îmi vin, sau imaginile pe care mi le trezește în minte. E foarte importantă această primă lectura. Apoi fac ordine între schițe, încerc sa îmi dau seama ce ar funcționa cel mai bine împreună pentru a transmite ideea centrală a textului, includ mici detalii vizuale din articol/poveste pentru a-i da o notă mai personală.

Pe lângă partea estetică, în cazul ilustrațiilor e important să transmită pe scurt mesajul textului, sau să contribuie la el. Dacă îmi permite timpul iau o pauză de la text și las ideile să se așeze, apoi le aleg pe cele care mi se pare că funcționeaza cel mai bine, mă consult și cu clientții sau editorii în stadiul acesta.

4. Cum îți încarci bateriile și reușești să îți găsiți energia creativă pentru a depăși creative block?

Depinde, sunt mai multe strategii. O variantă e că pur și simplu nu renunț și continui să lucrez până când uneori se face un declic și lucrurile ies mai bine decât mă așteptam. Când asta nu funționează, încerc să mă încarc vizual uitându-mă la lucrările altor artiști care mă inspiră, sau fac o plimbare lungă, fac un duș (e un loc foarte bun pentru găsit idei), sau gătesc ceva.

Am avut recent un proiect de ilustrație editorială la care mă simțeam extrem de blocată. Ideile au început să îmi vină în momentul în care făceam clătite, mă relaxasem și efectiv îmi ieșise din minte proiectul. Dar nu mă bazez pe inspirația aceasta de moment, de multe ori efectiv mă întorc la făcut schițe până găsesc ceva care să funcționeze.

Și evident ieșiri în natură, povești lungi cu prietenii (mai ales genul acela de discuții care îți fac rotițele din creier să se învârtă și te lasă cu teme care îți revin în minte zile la rând.

Ilustrații publicate în Libertatea.

5. Ai ilustratori locali sau din afară pe care îi urmărești?

Cred ca sunt mulți ilustratori români foarte buni care lucrează acum. Alina Marinescu, Loreta Isac, Cristina Pîrvu, Ileana si Maria Surducan, Andrei Nicolescu, Anna Benczedi, Tuan Nini, Agnes Keszeg, Andreea Dumuță, Raluca Burcă, Annabella Orosz, Oana Ispir, Sorina Vazelina… Și aș putea să tot continui.

Dintre ilustratorii străini, de exemplu Carson Ellis, Andrea Calisi, Hokyoung Kim, Holly Stapleton, Bijou Karman, Andrea Serio, Enes Dirig, Owen Gent, Icinori, Eleanor Davis, Matt Bolinger… și mulți alții ale căror lucrări mă bucură de fiecare dată când îmi apar în feedul de instagram.

Când văd ce proiecte faine au mă motivează și pe mine în ceea ce fac și mă inspiră să încerc mai mult, îmi place să le văd abordările diferite.

6. Care ți se pare că este cea mai mare provocare pentru un ilustrator în România anului 2023?

Uneori poate fi obositoare prezența constantă pe social media, deși recunosc că îmi dă și multă satisfacție. Și e atât de important ca lucrările pe care le facem să ajungă la publicul potrivit, dar și să aducă proiecte care să îmi ofere mixul perfect de provocare și ocazie să arăt ce pot face.

7. Am descoperit ilustrațiile tale prin intermediul articolelor de antropologie de pe Anthro Art, dar am văzut că ai făcut ilustrații și pentru investigații jurnalistice. Ne poți spune despe aceste experiențe? Cum este să ilustrezi un articol de știință, sau o știre de presă? În ce fel diferă procesul creativ, dacă diferă?

Abordez destul de asemănător ambele teme: e important ca mesajul să fie sintetizat și transmis cu elemente vizuale destul de restrânse. Dacă e prea încărcată imaginea, e riscul ca mesajul să se piardă. Și în ambele cazuri încerc să găsesc ceva cu care să empatizez; pe lângă informație e important să aibă și o încărcătură emoțională pentru a-și atinge cu adevărat scopul, dar asta pot găsi și într-un articol științific, pentru că până la urmă și acolo e vorba despre oameni.

Ilustrații Natură în oraș.

8. Cât de importantă este componenta de social media pentru un ilustrator și ce fel de content este apreciat de publicul tău?

Aș spune că este foarte importantă prezența pe social media. Și pentru a găsi clienți noi, dar și pentru a simți că faci parte dintr-o comunitate virtuală de ilustratori, pentru a vedea care este răspunsul la proiecte.

Nu am un public foarte mare, și nici nu fac proiecte anume pentru cei care mă urmăresc, dar ma simt extrem de bine când văd că apreciază ceea ce postez. Și am observat că de multe ori (dar nu întotdeauna) îmi confirma intuiția în legătură cu lucrările pe care le consier mai reușite sau mai puțin. Mi s-a spus de câteva ori că o ilustrație de-a mea i-a făcut să se oprească din scrolat și să citească articolul, și asta m-a făcut foarte bucuroasă.

9. Ce sfat ai da unui tânăr ilustrator la început de drum?

E foarte importat să își creeze o rețea de sprijin din colegi ilustratori. Pe mine m-a ajutat extrem de mult asta. De la sprijin moral, la informații utile, la prietenie, sunt atât de importante; e atât de bine când te simți blocat să poți cere părerea unei persoane în a cărei opinie ai încredere, și care să poată vedea lucrurile cu un ochi proaspăt.

Aș mai spune că e important să se informeze în legătură cu alți creativi din domeniu, să își păstreze curiozitatea și entuziasmul, și să aibă portofoliul pe o platformă online într-un loc ușor accesibil pentru potențiali clienți.

Ilustrație publicată în Libertatea.

Imaginile sunt arhiva artistei.