Andreea Moise este ilustratoare și graphic designer. Gândește, desenează, pictează, taie, rupe, lipește, mâzgălește, greșește, învață. Puteți vedea rezultatele pe andreeamoise.com sau pe pagina ei de Instagram @theycallmelebski.
1. Cum s-a conturat iubirea ta pentru ilustrație și design și ce te-a inspirat să alegi să urmezi o profesie creativă?
Decembrie 2003. Sunt în clasa a 12-a și încă nu știu la ce facultate să dau și ce să fac cu viața mea. Știu doar că nu vreau să merg la ASE, Politehnică, medicină ori drept. Arhitectura sună bine, doar că eu nu desenez. Fac pregătire din ianuarie, câteva ședințe de grup, însă nu e suficient ca să intru la arhitectură. Stau un an acasă, mai bag niște pregătire, intru la design de produs.
Mă bucur că s-a întâmplat așa, pentru că am înțeles pe parcurs că arhitectura nu era pentru mine. Bine, nici designul de produs n-a prea fost, dar facultatea m-a făcut să descopăr și să dezvolt pasiunea pentru grafică. După absolvire, am lucrat în publicitate ca art director și am avut ocazia să colaborez cu câțiva ilustratori foarte buni de la noi – Tuan Nini, Noper, Ioana Șopov. Ușor-ușor, mi-am dat seama că e ceva ce mi-ar plăcea să fac și eu. Am investit mult timp în research & tutoriale, am exersat constant în timpul liber și, 6 ani mai târziu, iată-mă aici.
Fotografie din arhiva personală a artistei
2. Anul trecut ai făcut trecerea spre ilustrație full-time. Cum ai simțit perioada de tranziție și care este cea mai mare provocare profesională cu care te-ai confruntat de atunci?
Am pornit pe drumul acesta cu ideea că-mi voi da mai mult timp să experimentez, să fac ce-mi place, fără să pun prea multă presiune pe mine.
Pe jumătate mi-a reușit, fiindcă am avut într-adevăr mult mai mult timp să mă dezvolt ca ilustrator. Totuși, în continuare mi se pare că timpul nu e niciodată suficient pentru toate proiectele care mă așteaptă într-un document ce tot crește.
Pe de altă parte, am știut că e nevoie să lucrez și la proiecte care să arate potențialilor clienți cum le pot rezolva eu problemele cu ajutorul ilustrației.
Provocarea a fost să găsesc echilibrul între proiectele personale, care n-au niciun scop extern și-s doar pentru propria plăcere, și proiectele de pus în portofoliu, cu potențial de a atrage comenzi.
Îmi place ilustrația editorială și mă bucur că am avut destul de multe proiecte din zona aceasta.
La finalul lui 2022, am câștigat un pitch de ilustrație la revista The Lancet HIV, ceea ce înseamnă 12 ilustrații de copertă de pus în portofoliu. Făcând câte o copertă în fiecare lună, mi-am structurat programul și mi-am delimitat mai bine timpul acordat proiectelor personale.
Ilustrație editorială pentru Sfertul Academic, text de Ionela Vlase
3. Ai un proiect preferat realizat în ultimii ani? Ne povestești ce îl face special?
Muralul pe care l-am făcut pentru Anim’est este unul dintre proiectele foarte dragi mie. M-a scos din cochilie și m-a ajutat să depășesc frica de a mă expune, de a lucra pe un format uriaș, în văzul oamenilor. M-am bucurat mult să împart experiența cu prieteni care au venit să mă ajute la pictat, la montatul schelei sau care mi-au ținut companie, pur și simplu. Trecătorii au fost și ei foarte simpatici ‒ unii chiar mi-au cumpărat cafea sau sucuri, alții s-au oferit să-mi curețe pensulele, cineva mi-a adus niște struguri de la țară. Mi-a plăcut și că în lucrul la mural mi-am implicat tot corpul, spre deosebire de munca din fața biroului.
Mural pentru Anim’est, foto de Mihai Smeu
4. Care sunt 3 skill-uri ce ți se par esențiale în această meserie și cum se poate lucra către ele?
Gândirea conceptuală mi se pare fundamentală în profesiile creative și este strâns legată de învățare. Cu cât referințele și experiențele tale sunt mai vaste, cu atât ideile pe care le generezi vor fi mai interesante.
Învățarea e hrănită, la rândul ei, de curiozitate. Daca ești pasionat de ceea ce faci, curiozitatea clar este deja prezentă, însă e bine să o hrănești mereu, să ții ochii larg deschiși și fii atent la ce te înconjoară, să-ți propui să descoperi lucruri noi și să le primești cu entuziasm.
Apoi, cred că e important să-ți păstrezi încrederea și consecvența, chiar și-n perioadele de blocaj creativ. Pentru asta e nevoie de introspecție și auto-cunoaștere. Blocajele sunt mai ușor de depășit dacă te cunoști și știi că-s normale, că ele vin și pleacă, ca niște nori.
“Land of low self-esteem” (ilustrație digitală)
5. Există multe mituri care răsar în minte atunci când se vorbește cu și despre artiști. Din punctul tău de vedere, care este mitul care merită a fi demontat și de ce?
Nu cred în mitul talentului în artă. Există oameni care se uită la o lucrare și concluzionează că autorul este, de bună seamă, “talentat”. Mi se pare că astfel de opinii ignoră efortul depus de artist, toată munca din spate ce a făcut posibilă acea lucrare. Apoi, e ca și cum ai spune că profesiile artistice sunt rezervate doar celor înzestrați cu un dar special de la natură, ceea ce pune bariere false celor care aspiră să devină artiști.
Eu cred în învățare și în efort susținut, în explorare și în găsirea propriei voci. Poți fi un desenator extraordinar, dar dacă nu știi ce dorești să exprimi cu arta ta, ești doar posesorul unui skill tehnic și atât.
Nu spun că deprinderile și îndemânarea nu sunt importante, dar mai degrabă apreciez o operă inedită decât o lucrare foarte bine executată, dar care nu-mi spune nimic. Ideea cântărește ceva mai mult pentru mine decât măiestria, fără să o desconsider pe cea din urmă.
Mai cred și că viziunea artistică individuală nu apare peste noapte și că exersarea tehnicilor este un sol fertil din care poate crește, ușor-ușor, propria voce. Proprie voce care înseamnă și sensibilitățile personale, cu care creștem fiecare sau pe care le dobândim mai târziu. La mine ar fi: nedreptate, sărăcie, inegalitate, natură, culori, texturi.
Ilustrație editorială pentru Scena9, text de Oana Stoica
6. Ce conținut îți place să „consumi”, fie el marcat de lucrările altor persoane, cărți, podcasturi sau altele? Cum inspiră ceea ce consumi arta ta?
Când abia descoperisem ilustrația, petreceam foarte mult timp căutând ilustratori și uitandu-mă cu entuziasm și admirație la munca lor. Încă urmăresc o mulțime de ilustratori pe Instagram, dar am realizat că e cam nesănătos să le consum creațiile pe repede ‘nainte. Dacă îmi place un artist, mă duc pe site-ul lui personal și încerc să analizez ce anume din munca acelui artist mi-a captivat atenția. Și genul ăsta de introspecție mă ajută în procesul de a-mi descoperi propria viziune.
Când lucrez, ascult podcast-uri în care sunt invitați artiști/ilustratori (The Illustration Department, The Illustration Hour, Art Juice). Sunt interesată să aflu care a fost traseul lor, ce-i inspiră, cum abordează proiectele.
Mersul la muzee/galerii e o sursă de impuls creativ pentru mine. Mereu plec de acolo cu o și mai mare dorință de a lucra.
Cărțile mă inspiră și ele ‒ nu vorbesc exclusiv despre albume de artă. Am avut niște ani în care am citit multe cărți de psihologie, iar asta s-a reflectat și în lucrările mele.
“The Knitter” și “The Reader”, colaje volumetrice
(lucrările au făcut parte din Expoziția RED, 2022)
7. Cum privești procesul de învățare în domeniul creativ? Folosești anumite resurse sau abordezi lucrurile dintr-o anumit unghi?
Neavând o educație formală în domeniul ilustrației, am simțit mereu că trebuie să învăț cât mai mult, să-mi educ simțul estetic, să exersez tehnici tradiționale, fără să neglijez zona digitală. Procesul de învățare e continuu pentru mine, pentru că mă interesează foarte multe lucruri. Dacă nu aprofundez prea mult o direcție, e ok, fiindcă știu că la un moment dat mă voi reîntoarce cu și mai mult entuziasm și curiozitate. Într-un fel, eu lucrez la un puzzle uriaș ‒ întâi construiesc o zonă, apoi mă duc în partea opusă, tot așa, până când începe să se contureze o imagine unitară.
Învăț prin intermediul cărților, al cursurilor online (Domestika, London Drawing Group, Youtube), vizitez expoziții și mă uit la documentare despre artă.
Ilustrație de copertă pentru The Lancet HIV
8. Colajul este unul din limbajele vizuale cel mai des întâlnite în arta ta. Cum selectezi și „potrivești” materialele pentru o ilustrație? Este ceva ce se întâmplă mai degrabă spontan sau planificat?
Colajul îmi este drag pentru că pot experimenta fără teama de a greși pe care o simt, de exemplu, când lucrez în acuarelă. Colajul îți permite să dai CTRL+Z în mediul analog. Nu-ți place cum arată o formă, o decupezi din nou. Nu-ți place o compoziție, muți piesele până ajungi la un rezultat mulțumitor. E ca și cum ai avea la dispoziție tool-uri digitale, doar că totul durează mai mult. Însă procesul analog este mult mai interesant pentru mine.
Iubesc colajul și pentru că îmi dă posibilitatea să mă exprim în ambele moduri ‒ planificat și spontan. În primul caz, pornesc de la un concept pe care doresc să-l ilustrez folosind acest mediu. Fac niste schițe rapide în creion, stabilesc o paletă de culori, apoi pictez hârtii folosind guașe. Și partea aceasta din proces e importantă pentru mine ‒ îmi place să mixez culorile, să mă joc cu texturi. Apoi urmează decupatul și lipitul.
Păstrez TOATE resturile de hârtie care rămân din crearea unei lucrări figurative. Ele devin materialul din care fac colaje abstracte spontane, care pornesc fie de la niște forme care cred eu că s-ar armoniza, fie de la o combinație de culori care răsare din mormanul de hârtii. Am început să fac asta de prin 2019, într-un caiet A6 căruia îi zic “My Precious” și pe care nu l-am scos în lume până la acest interviu (cu excepția a câtorva lucrări). Între timp, a apărut și My Precious 2, iar nr. 3 este work in progress 🙂
Ce mai găsesc fascinat la colaj este relația dintre forma decupată și negativul ei, iar eu încerc să găsesc loc pentru amândouă în lucrările mele.
“Nature calling”, dioramă
9. Ai folosit până acum și materiale neconvenționale în practica ta? Te gândești să explorezi și așa ceva în viitor, un „ingredient” deosebit?
Ce am descoperit de-a lungul timpului este că-mi place să combin sau să alternez mediile. Nu pot să lucrez prea mult în aceeași tehnică. E ceva în mine care vrea schimbare perpetuă. Sigur, îmi doresc uneori să aprofundez mai mult o anumită tehnică, dar am înțeles că așa sunt eu construită și că ar trebui să-mi dau voie să urmez acestă pornire interioară de a explora.
Când eram mică, voiam mai degrabă să cos decât să desenez. Am avut mereu o atracție către textile și mi-ar plăcea să merg mai des în universul acesta și să-l împletesc cu colajul, așa cum am făcut în câteva lucrări. De exemplu, într-un lucrare am folosit ață în loc de adeziv și vreau să creez mai multe lucrări folosind tehnica asta.
“Fusion”, colaj cusut
10. Ce proiecte se aștern la momentul acesta pe biroul tău sau lista de to-do?
Am inițiat în luna mai o serie de colaje în care experimentez cu forme și culori. Spre deosebire de mini-colajele din caiete, care nu urmează un traseu anume, acum mi-am propus să lucrez mai concentrat și să creez o serie mai legată, cu un limbaj vizual mai bine definit. Am început prin a face colaje abstracte, apoi am mers spre figurativ, pe formate care variază de la A6 la A3.
Și pentru că mi s-a făcut dor de pictat, zilele acestea am luat o pauză de la colaje și am lucrat la o dioramă.
Colaje din noua serie
11. Ce înseamnă „a reuși” în acest domeniu și cum arată această reușită pentru tine? Este succesul, fie el online sau nu, un scop care merită?
Pentru mine o reușită importantă a fost decizia de a tranziționa de la job-ul de art director la poziția de ilustrator freelance, după 5-6 ani în care am făcut ilustrație în timpul liber. Hotărârea aceasta a venit pentru că experiența acumulată mi-a dat încredere că mă voi descurca. Văd ca pe o reușită consecvența mea în toată această perioadă.
Mai departe, reușită înseamnă să obțin suficiente job-uri de ilustrație încât să mă pot întreține exclusiv din asta și să lucrez la proiecte cât mai interesante. Succesul în social media nu este un scop în sine pentru mine. Văd Instagram-ul ca pe modalitate de a arăta potențialilor clienți ce pot face pentru ei și, de aceea, încerc să postez constant, dar nu mai mult de două lucrări pe săptămână.
Sisters”, colaj (a făcut parte din Expoziția RED, 2022)
12. Daca ai fi actorul principal într-un film, cum ai începe și termina filmul?
E întrebarea cea mai dificilă. Nu am nicio idee, nu mă văd în filme. Ar putea fi orice. O fată care face naveta la școală, ca alte mii de copii. O studentă aeriană și introvertită, în fața unei planșete. Sau ilustratoarea de pe schelă, care pictează un mural în Pantelimon.
La sfârșit mai lucrez.
“Mamaie Olga” (acuarelă și guașă)
*Cu excepțiile menționate, fotografiile fac parte din arhiva personală a artistei.
Fără comentarii