Distribuie articolul:

Ioana Petre făurește ilustrații și accesorii vii și delicate, scoase ca din povești magice. E ușor să te pierzi în lumea florilor, a ciupercilor, a păsărilor, a animalelor pădurii pe care ea le conturează cu inspirație și măiestrie din pensulă sau prin intermediul accesoriilor. Am invitat-o pe Ioana să ne povestească printre altele despre sursa inspirației ei, despre procesul ei creativ, proiecte și recomandările ei pentru creativii la început de drum. A rezultat un interviu foarte introspectiv și expresiv.

1. Cum ai început să te ocupi de ilustrație și accesorii, și cum s-a născut brandul Ioana Petre?

Desenul a făcut parte din viața mea încă de când eram mică și desenam pe fiecare foaie albă de la începutul cărților pe care le aveam în bibliotecă. Pot spune că aveam deja o mini expoziție foarte bine îndosariată. Îmi plăcea mult să mă uit la tatăl meu, care mă ajuta la temele de desen și mă pierdeam efectiv în fiecare linie pe care o făcea cu creionul. Un fel de ASMR, dar în perioada post-comunistă. Lucrurile au continuat și în adolescență, când am început să prind mai multă încredere și am început să testez diferite suprafețe de pictură. Astfel, nu a scăpat niciun fund de lemn din casă, postere cărora le făceam o bază albă, pietre de la râu și, în final, ușa din camera mea. Mi-a plăcut dintotdeauna să experimentez și să văd ce poate ține pictura mea, cum se vede/simte pe o bucată de lemn, dar pe o coală mare de hârtie. Nu cred că mi-am spus vreodată că există vreo suprafață care să nu suporte pictura. În final, pentru mine, totul era o joacă, dar o joacă care mă ținea prinsă cu orele și care nu s-a terminat nici până în ziua de azi.
Partea de accesorii cred că am început-o în facultate când mi-am făcut prima pereche de cercei din sfoară pentru izolarea tevilor de calorifer. M-a surprins foarte mult rezultatul și mai ales faptul că am mai găsit o modalitate de exprimare, dincolo de pensule.
O formă mai închegată a tot ceea ce făceam, avea să fie după ce m-am întors de la studii din Spania, unde am făcut un master în Design de accesorii în cadrul IED și am urmat diferite cursuri pe lângă acesta. Când m-am întors în țară, știam că vreau să pun în aplicare tot ce am învățat acolo.

Ioana Petre

2. Un exercițiu de imaginație: Cum ar arăta viața ta acum dacă nu ai fi ales să activezi într-un domeniu creativ și să îți creezi propriul brand?

Chiar dacă la bază sunt arhitect și am lucrat în domeniu, nu pot spune că m-aș vedea lucrând într-un birou. Cel mai probabil aș fi fost cofetăreasă 🙂

3. Crezi că designerii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai avut ocazia să mentorizezi pe cineva? Ai artiști pe care îi urmărești și care te inspiră?

Nu știu dacă trebuie, dar ar fi minunat. E greu să găsești drumul către tine de unul singur și cu siguranță cineva cu experiență va putea vedea în tine lucruri pe care tu poate încă nu le vezi și mai mult decât atât, va ști cum să te ajute să le scoți la suprafață. Dacă nu există o astfel de persoană în viața reală, se poate să îi găsim și imaginar, în toți oamenii care au trăit de-a lungul timpului sau poate încă mai trăiesc. La mine nu sunt niște persoane constante, se tot schimbă, la fel cum mă schimb și eu. Dar îi găsesc printre pictori, poeți, bucătari, muzicieni, oameni care au o deschidere către lume, care te inspiră și de la care poți fura ceva. În momentul de față mă fascinează delicatețea portretelor lui Ines Longevial, esența formelor lui Erin Armstrong, felul simplu de a trăi al lui Sophie Dahl și poeziile lui Anne Sexton.

Cercei din colecția „Magical friends”

4. Ne poți povesti despre procesul tău creativ și ne poți spune care este partea ta preferată din el?

Cred că de când am pus mâna pe creion sunt într-un continuu proces creativ, mai mult sau mai puțin conștient. Recunosc că sunt perioade în care sunt mai inspirată și lucrurile ies mai ușor, dar asta doar pentru că toate ideile pe care le-am avut într-o anumită perioadă și-au găsit un numitor comun. Și mai mult decât atât, au avut și forța și încăpățânarea necesare să apară în lumea asta fizică. Când lucrurile nu apar ușor, înseamnă că sunt încă în perioada de căutare sau de absorbție, nu forțez nimic, încerc doar să las calea liberă pentru ce vrea să se exprime din mine, prin joacă și explorare. Sunt multe momente frumoase de-a lungul drumului, când vezi câte posibilități există într-o singură idee, când reușești să le împletesti cu frânturi din tine și mai ales când ceea ce porți în interior se materializează, iar rezultatul e aproape la fel ca cel din imaginația ta.

Ioana Petre și eșarfele din mătase „Magical friends”

5. Ai avut momente când ai simțit că stagnezi? Cum faci să îți stimulezi imaginația și să încerci lucruri noi? Dar când nu ai energia sau starea de lucru, cum depășești momentul?

Am zile sau perioade în care e puțin mai greu să ajung la mine si nu ajută nici părintele critic interior, care e la datorie zi de zi. Când se întâmplă asta, încerc să-mi aduc aminte de momentul T0, de când eram copil și desenam pentru că mă făcea să mă simt bine. Așa că încerc să reproduc acea stare de joacă, fără să-mi doresc vreun rezultat anume, doar să mă bucur de materialele folosite și ce frumos arată când pui roz lângă turcoaz.

Cerceii „Pink rabbits”

6. Cum arată atelierul tău?

Atelierul se află într-o casă care are o viață a ei, foarte plină de evenimente și anume Casa burgheză, unde sunt proiecții de film vechi, ateliere de film și lectură, concerte de jazz și mai nou, micul meu atelier. În momentul de față sunt multe rafturi, cu multe cutii, fiecare protejând mici bucurii care în final vor ajunge la voi. Mai am o masă mare, de lemn, făcută într-un atelier din Transilvania și 2 ferestre mari, pe unde intră toată lumina de care nici nu știam că am atâta nevoie.

Atelierul Ioanei Petre

7. Ilustrațiile tale sunt vii și delicate. Ești mulțumită întotdeauna de rezultatul final?

Am ajuns într-un punct în care văd totul ca un proces și în care încerc să accept și acele părți care nu ies tocmai bine. Sunt foarte puține ilustrații de care sunt mulțumită întru totul. Îmi doresc să nu mai fie despre rezultatul final, căci asta pune multă presiune ca totul să iasă bine. Ori când cauți cu tot dinadinsul să se întâmple asta, nu mai faci loc pentru căutări și implicit pentru greșeli. Ajungi într-o zonă de confort, în care nu are cum să iasă rau, dar sincer mi-e teamă de momentul asta, în care nu mai există partea ludica.

Eșarfa din mătase „Running with the rabbits”

8. Care consideri că este cea mai iubită ilustrație de către publicul tău? Dar cel mai iubit accesoriu?

Cea mai iubită ilustrație este cu siguranță „Open Heart”, care a ajuns și pe coperta unei cărți. Iar cel mai iubit accesoriu este sora mai mică, broșa sub formă de inimă.

9. Care este proiectul tău preferat și ce ne poți spune despre proiectele la care lucrezi acum? Știu că vara aceasta ai lansat colecția de eșarfe din mătase „Magical friends” și colecția de cercei „Magical friends”.

Nu știu dacă este doar unul singur preferat. Știu doar cum m-am simțit când le-am făcut și ce am reușit să mai scot la suprafață. E greu să alegi doar unul și în același timp nu vreau să fie despre mine, despre partea asta egocentrică; caut să fie doar despre energia creativă și cum reușește ea să se exprime. Vreau să am aceiași detasare pe care o au copiii atunci când se joacă și abandonează cu ușurință un proiect pentru a trece la altul. Dar în același timp, momentele în care sunt implicați în ceva sunt foarte pline, iar ei sunt foarte prezenți; este o joacă, dar o joacă serioasă. Și cum ar spune scriitorii, „you have to kill your darlings”, să nu te atașezi de obiectele pe care le creezi, de părți din ele, să poți taia/șterge fără milă ce nu funcționează, chiar dacă ai muncit mult la ele, să încerci să te scoți pe tine din ecuație și să răspunzi doar acelei senzații din piept, care știe deja drumul. Acum îmi doresc să pictez mai mult, căci am devenit prea mult antreprenor și prea puțin pictoriță/ilustratoare/visătoare. Te ia valul foarte ușor și ajungi într-un loop în care nici n-ai terminat bine un proiect, că deja te gândești la următoarele 2. Constientizarile astea vin greu și le accepti și mai greu. Învăț să mă ascult mai bine și să văd exact de ce are sufletul meu nevoie.

O parte din colecția de cercei „Magical friends”

Eșarfele din mătase din colecția „Magical friends”

10. Ce recomandări ai pentru cineva care dorește să își înceapă activitatea în domeniul creativ? Care sunt provocările întâlnite de tine și cum le-ai depășit?

Să nu fie o căutare într-o singură direcție, căci poate deveni coplesitor dacă investim toată energia doar în pictură, spre exemplu. Suntem ființe complexe și avem multe, multe nevoi, și atâta timp cât le bagăm în seamă pe cât mai multe, cu siguranță ne vom simți mai luminosi și mai ușori. Iar în momentele acelea își face loc și creativitatea, când noi suntem bine cu noi. Iar atunci când te simți blocat, știi totuși că trebuie să te speli pe dinti dimineața, să mănânci, să ieși la aer și poate cel mai greu, să te așezi la birou cu foaia albă pe masă, pe care nu știi ce să așezi. Am învățat că și creativitatea este un obicei, care cere locul ei, să-ți așezi materialele, să pregătești masa de lucru și să faci, orice, cât de mic și cât de puțin. Stiu că poate nu e tocmai contextul potrivit, în nota asta ușor visătoare, dar parcă Michael Jordan spunea că „un profesionist va veni la locul de muncă în fiecare zi, oricât de greu ar fi și va fi acolo, pe terenul de joc și va exersa. Pe când un amator va veni doar când are chef”.

Globuri de Crăciun ilustrate manual (I)

11. Unde găsim ilustrațiile și accesoriile tale minunate?

Pe site-ul meu www.ioanapetre.com, în magazinul Alb-Alb și în librăriile Cărturești din toată țara.

Globuri de Crăciun ilustrate manual (II)