Distribuie articolul:

Horia Câlțea este un artist atipic pentru domeniul creativilor din țara noastră. A început să facă bijuterie dintr-o pasiune, apoi din nevoia de a-și găsi pacea interioară.

La un moment dat, a fost cât pe aci să renunțe – destul de recent, ghiciți perioada, nu-i așa?, pentru că mulți tineri talentați au trecut probabil prin aceeași ispită. În prezent însă, lucrează bijuterii cu toată dragostea și din dorința de a inspira povești – chiar și povești complet diferite de cele închipuite de el însuși.  Dar tocmai aici se dovedește noblețea artistului: în generozitatea cu care preferă mai degrabă să trezească în oameni imaginația, decât să stârnească admirație pentru propria muncă.

1. Care este povestea din spatele bijuteriilor Horia Câlțea? De ce tocmai bijuterii, de când, cum a început totul?

Am făcut bijuterii când aveam puțin peste 20 de ani, pentru viitoarea mea soție. Lucram ca tehnician dentar și rămâneam după program să fac bijuterii din argint. Țin minte că am topit o furculiță veche din argint. Apoi, mult mai târziu, la sugestia soției mele, am lăsat totul deoparte și m-am dedicat doar acestei îndeletniciri. Dintotdeauna am fost pasionat de tehnică și mai ales de chestiile mici cu detalii multe. Am început cu bijuteriile într-un moment când aveam nevoie de liniște interioară. Și am găsit-o!

2. Aveți studii de specialitate sau brandul este rezultatul unui talent combinat cu multă pasiune și muncă?

În momentul când am hotărât să merg pe această cale am căutat școli de profil. Bineînțeles că trebuia să învăț tainele meseriei. Am urmat cursurile Şcolii Lupu din Cluj. Apoi, ani de zile, am lucrat sub îndrumarea și alături de maestrul Adrian Bobletec, orfeurar și un artist polivalent de la care, pot spune, că am învățat cu adevărat meseria.

3. Care sunt sursele de inspirație pentru bijuteriile Câlțea? Ce vă inspiră cel mai adesea?

Ideile se concretizează în minte și cred că sursa lor este bagajul de informații pe care îl acumulez atunci când privesc, citesc sau ascult. Inspirația apare atunci când mintea e liberă, când ridici barierele convenționalului și te lași purtat ca într-un vis. Apoi, totul prinde contur. Nu mai rămâne decât să materializez ideea.

4. Am văzut că aveți bijuterii și pentru bărbați – care este profilul clientului bărbat? Cum este primită această colecție?

Fac bijuterii pentru bărbați în primul rând pentru că eu port bijuterii. Am considerat întotdeauna ca noi, bărbații, suntem vitregiți din punct de vedere al ofertei în domeniu. Pe undeva e normal. Dorința și nevoia de a se împodobi la bărbați este mai redusă și cred că așa și trebuie să rămână. Totuși, bijuteria ca obiect de decor și ca accesoriu există frecvent și la bărbați. Sunt puțini  clienți bărbați și sunt și mai puțini cei care știu exact ce își doresc. De obicei, văd o bijuterie, le place și o cumpără. Puțini sunt cei care comandă ceva anume care să-i reprezinte sau să simbolizeze un detaliu personal. Pe undeva e de înțeles!

5. În ce stil ați încadra colecțiile dvs.? Bijuteria dvs. de suflet dintre toate pe care le-ați creat până acum? Dar bijuteria cea mai apreciată de fanii dvs.?

Să le luăm pe rând! Nu-mi grupez neapărat lucrările ca făcând parte dintr-o colecție. Lucrez confecție, adică de mână, astfel că fiecare piesă este unicat. Elementele comune care se regăsesc în lucrări pot într-adevăr duce la o catalogare spre o colecție. Stilul care cred că mă definește este unul eclectic. Dacă poate fi denumit stil! Formele și tehnicile medievale sunt o componentă importantă în lucrările mele.
Bijuteria mea de suflet este un medalion dintr-o alună în care se află ferecat cu zăbrele  un personaj. Ca temă, poate fi un autoportret! Medalionul îl poartă soția mea. Mai există o serie de lucrări, interpretări din opera pictorului Ștefan Câlția, unchiul meu, care-mi sunt foarte  dragi. Cred că acestea sunt și cele mai apreciate.

6. Provocările meseriei de bijutier? Dar satisfacțiile? A fost vreun moment în care să vă gândiți să renunțați la bijuterie?

În această meserie, provocări sunt la tot pasul. În procesul lucrativ apar tot timpul situații noi la care trebuie găsite soluții. Nu-i ușor! Ba chiar dimpotrivă!
Satisfacțiile apar atunci când reușești să creezi forma pe care ți-ai imaginat-o și mai ales atunci când piesa este purtată. De-abia atunci se închide cercul și totul capătă cu adevărat sens. Bijuteriile din cutii sau din sertar sunt lipsite de viață. Imaginați-vă un tablou învelit în hârtie. Care-i bucuria dacă nu-l poți privi?

Au fost mai multe momente când m-am gândit să mă opresc. Din motive economice. Mai cu seamă în perioada pandemiei. Oamenii închiși în case, departe de evenimente sociale, nu mai aveau nevoie de podoabe! Cui să le arate? Trăim într-o societate în care, din cauza lipsei de cultură, artele sunt neglijate. E un domeniu de nișă. Iar canalele prin care reușești să ajungi la publicul țintă sunt puține și greoaie. Totuși, în ultima perioadă lucrurile par să se schimbe. Mai ales, datorită evenimentelor de profil cum ar fi Autor sau ROJW.

7. Lucrați și pe comandă – s-a întâmplat să vă ceară un client o anume bijuterie?

Mi se întâmplă des. Cel mai tare îmi place sa lucrez „pe comandă”. Când ai în minte tema și mai ales persoana, e mai ușor să imprimi în lucrare emoție și mesaj. Și atunci știi că se închide cercul! Bijuteria o să fie purtată!

8. Cum trebuie purtate bijuteriile Câlțea?

Fără pretenții! Să fie purtate și atât! Îmi place să cred că piesele mele aduc bucurie atât celei sau celui care le poartă, cât și celui care le vede purtate. Încerc în permanență să spun o poveste în creațiile mele, dar mai cu seamă să las privitorului șansa să vadă o poveste. Chiar dacă a mea și a lui nu sunt chiar una și aceeași poveste! Dacă pun o pasăre pe o casă, eu mă gândesc la liniște și bună înțelegere. De aceea a poposit pasărea pe casă. Că acolo e pace! În schimb, privitorului îi poate aduce aminte, de exemplu, de casa bunicilor din vacanțele de vară. Asta îmi doresc: să-i ofer șansa să vadă ceva mai mult decât piesa din metal nobil.

9. Materialele de lucru preferate și cele mai deloc pe placul dvs.

Îmi plac metalele prețioase și toate cele  neferoase. Le combin și cu  materiale organice: corn, sidef, os, lemn. Nu-mi place plasticul! Prea ne-a invadat viața! Parcă-i destul! Nu mai trebuie și-n bijuterii.

10. Care este cel mai dificil aspect în realizarea unei bijuterii?

E o vorbă: nimic nu-i greu când lucrezi cu plăcere!

11. Cum ajungeți cel mai ușor la publicul consumator de bijuterii? Ce părere aveți despre concurența dvs.?

Probabil că în cadrul evenimentelor dedicate. Târguri și expoziții! Strict în breaslă, creatorii de bijuterie, artiștii (căci vorbim de arta vizuală) nu sunt concurența mea. Sunt colegii mei. Și mă aștept să gândească și ei la fel!

12. Mesaj pentru creativii cei mai tineri ai industriei din România.

Să se bucure în fiecare zi de ceea ce fac.

Imaginile sunt transmise de Horia Câlţea, din arhiva personală.