Distribuie articolul:

Cristina Bută este curatoare în cadrul Galeriei Sector 1, iar în 2023 a făcut parte din echipa curatorială a Bienalei de Artă Art Encounters, “My rhino is not a myth”, din Timişoara. Am discutat cu Cristina despre meseria de curator, statusul industriilor culturale, tîrguri de artă şi despre provocările culturale cu care s-a confruntat.

Portret Cristina Bută

1. Poţi să îmi menţionezi momentul în care ai ştiut că meseria ta trebuie să fie în cultură?

Când eram mică voiam să fiu medic veterinar și țin minte că mai făceam poțiuni magice acasă, pe care rudele trebuiau să le deguste… Dar prin clasa a 11-a, mi-am dat seama că vreau să explorez latura artistică, era ceva ce m-a atras mereu (în generală, mergeam la atelierul profilor de pictură după ore), însă până atunci nu am dat curs acestei dorințe. Atunci am început să mă pregătesc pentru admiterea de la Facultatea de Arte și am aplicat la design de interior, unde am intrat a doua.

Lansare catalog Bienala Art Encounters 2023 My Rhino Is Not A Myth.  Echipa curatorială: Adrian Notz,Cristina Bută, Monica Dănilă, Ann Mbuti, Edith Lazar, Cristina Stoenescu, Gia Țidorescu; designer Stefanie Preis

2. Care au fost cărţile de artă şi autorii care ţi-au definit maniera de raportare la meseria de curatoare?

Au fost multe, din sfera filosofiei, dar și a curatoriatului. Printre cei care m-au influențat mai tare sunt Judith Butler, Michel Foucault, Koyo Kouoh, Gayatri Spivak, Homi K. Bhabha, Haneke Stuit – care mi-a fost si profesoară, scrierile și activitatea curatorială a lui Charles Esche, cu care am colaborat, de asemenea pe câteva texte. Cred că lista se extinde mereu, avem nevoie de lucruri care să ne hrănească.

3. Cât de importantă este medierea pe care curatorul o realizează în faţa publicului? Şi cât de important este ca artistul/artista să nu fie în acelaşi timp şi curator/curatoare în cadrul unei expoziţii, din punctul tău de vedere?

Consider că medierea conținutului artistic oferă șansa unei experiențe mai în profunzime a unei expoziții și posibilitatea de dialog. Operele de artă și expozițiile nu există într-o bulă, ele prind viață atunci când interacționează cu oamenii.

În ceea ce privește artistul/a curator/are, nu prea văd restricții de principiu la capitolul ăsta. Important este ca în ansamblul lui, conceptul curatorial să fie închegat, dacă incluzi propriile lucrări trebuie să fie cu un motiv. În curatoriat, din punctul meu de vedere, e greu să te ascunzi. Poate vrei să faci o expoziție despre vulnerabilitate, caz în care mi se pare chiar potrivit să expui. Sigur că, mi s-ar părea ciudat dacă în fiecare expoziție un artist-curator ar apărea cu propriile lucrări, asta ar trăda scopul realizării. Ceea ce este important pentru mine este ca meseria de curator să rămână deschisă celor care nu au studiat istoria artei sau studii curatoriale.

Galeria Sector 1 la târgul de artă RAD Art Fair București 2023, Premiul MARe

4. Cum a fost experienţa într-un colectiv curatorial în cadrul bienalei “My Rhino Is Not a Myth. art science fictions”?

Mi-nu-na-tă. A fost peste așteptări, am lucrat atât de bine împreună, cu mult respect, transparență și înțelegere. A nu se înțelege că a fost ușor, bienala e un efort colectiv imens, care depășește echipa noastră curatorială. Dar atunci când ajungi să lucrezi într-un colectiv non-ierarhic îți dai seama cât de bine și de natural se simte. Eu personal am avut atât de multe de învățat de la colegele mele pe care le admir foarte tare.

Când Adrian ne-a invitat pe fiecare dintre noi să facem parte din colectivul curatorial al bienalei, nimeni nu știa cum va funcționa. Am descoperit împreună metode de lucru noi, seri lungi în Miro Board sau pe Zoom, și mai ales am învățat pe parcurs că există multe modalități de a oferi un rezultat. Fiecare dintre noi are propriul mod de a face lucrurile și propriile abilități. Unii au o experiență mai puternică în scrierea artistică sau în mediul academic, interese în științe politice sau anarhism, publicații sau un mod de gândire spațial sau se descurcă perfect atunci când e nevoie de diplomație. Nu numai că a fost un proces complet de învățare unul de la celălalt, dar și unul de a învăța să ne bucurăm de proces, să ne aplecăm asupra problemelor și să tratăm lucrurile cu ușurință – chiar dacă asta înseamnă uneori să accepți că lucrurile sunt, cum spuneam adesea între noi, „în draft mode”, și să lași conversațiile și colaborările să-și urmeze cursul. Cea mai frumoasă parte a fost atunci când am lucrat împreună la fața locului în Timișoara, de fiecare dată într-o etapă nouă a pregătirilor, conectându-ne și mai bine cu contextul. Consider, mai ales în urma acestei experiențe pe care o prețuiesc foarte tare, că modelul practicilor colaborative curatoriale ar trebui susținut mai puternic în România, și că ar trebui să ne sprijinim reciproc mai mult între noi, şi domeniul cultural în general.

Lansarea catalogului Bienalei Art Encounters 2023 My Rhino Is Not A Myth

Carlos Amorales, Black Cloud, Bienala Art Encounters My Rhino Is Not a Myth, Timișoara 2023. Fotografie de Adrian Cîtu

Instalația Black Cloud, Carlos Amorales în Bienala Art Encounters 2023, Timișoara

Anetta Mona Chișa, Ununennium’s Dream, Bienala Art Encounters My Rhino Is Not a Myth, 2023. Fotografie de Adrian Cîtu

Korakrit Arunanondchai, Songs for Dying, Bienala Art Encounters Timișoara 2023

CROSSLUCID, vedere din Bienala Art Encounters My Rhino Is Not a Myth, Timișoara 2023. Fotografie de Adrian Cîtu

5. Care a fost povestea rinocerului şi influenţa acestuia asupra imaginaţiei ştiintifice şi vizuale în activitatea ta curatorială?

Povestea rinocerului a fost o poveste pe care am narat-o împreună în cadrul colectivului curatorial. Ea se află de altfel și sub forma unui eseu imaginativ colectiv (separat de textul curatorial) în catalogul bienalei. Adrian avea deja ideea explorării firului colonial plecând de la rinocerul lui Dürer, desenat din imaginație de artist după Ganda, care a călătorit ca un dar pentru Papa Leo al X-lea în 1515, dar care a pierit într-un naufragiu pe coasta Liguriei. Plecând de aici, am dezvoltat împreună ideea subtitlului bienalei, art science fictions, prin care am trasat paralele din literatura științifico-fantastică, văzută ca o formă de artă. Ficțiunile, aflate deopotrivă în artă și în știință, au stat la baza și au fost liantul expozițiilor și a ramificațiilor fiecărui spațiu în parte. Apoi, fie că a fost vorba de concepte precum gândirea post-colonială sau cunoașterea non-umană, printre altele, bienala s-a bazat pe aceste repere, în care m-am regăsit din punct de vedere profesional, ca artiști pe care i-am propus, șamd. Ideea ficțiunilor m-a inspirat; de asemenea rezonez cu regândirea istoriilor unilaterale, și cu speculația, iar „calea rinocerului”, cum i-am spus noi, cred că va rămâne o sursă de inspirație și pe viitor.

6. Din punctul tău de vedere, cum a transformat bienala de anul acesta, statutul artei contemporane în Timişoara? Dar la nivel naţional?

Nu știu dacă mă pot pronunța legat de statutul artei contemporane din Timișoara. Nu cred că putem să îl trasăm cu compasul, dar ce aș putea să spun este că bienala e un eveniment amplu și foarte ambițios pentru oraș, care aduce mereu artiști contemporani internaționali excepționali și totodată provocări logistice și de organizare. Pentru noi anul acesta a fost interesant modelul de lucru colaborativ la acest nivel – am fost 6 curatori, un model nou și pentru bienală, un nou pas într-o nouă direcție, poate. Temele propuse în cadrul bienalei de către curatori și board au fost mereu o provocare, și sper ca bienala să rămână un loc de experiment și artă de calitate. Asta poate aduce mereu cu sine o transformare în bine a întregului chiar dacă astfel de schimbări sunt inițial imperceptibile sau ne vom putea pronunța abia în câțiva ani despre ele.

7. Eşti directoarea artistică la Galeria Sector 1, cum ai început această aventură culturală? Care sunt evenimentele lunilor următoare pe care le pregătiţi la Galeria Sector 1? Care sunt temele majore pe care Galeria Sector 1 le atinge în expoziţiile curatoriate?

Am început această colaborare în vara 2021, după o perioada de aproximativ un an de când mă întorsesem din Olanda în țară, în care am încercat să descopăr scena contemporană de aici, galeriile și instituțiile existente. Galeria Sector 1 și fondatoarea ei, Andreea Stănculeanu, căutau un curator care să poată îndeplini rolul de director artistic și a fost profilul care mi s-a potrivit destul de bine având în vedere background-ul meu din Olanda. Aveam experiența instituțională și de freelancer, așa că a lucra în domeniul galeriilor de artă a fost totodată ceva nou pentru mine. Galeria tocmai demarase un proiect amplu pe fonduri norvegiene, pe care l-am continuat, și în cadrul căreia am organizat nouă expoziții, cu curatori și artiști invitați, peste 60 la număr. Una din direcțiile importante pentru galerie a fost includerea mai multor femei în programul expozițional și explorarea unor teme și practici în opera artistelor contemporane. Fiind o galerie tânără, aveam nevoie de testarea unor colaborări cât mai diverse, dezvoltarea portofoliului și a unui spațiu de dialog cu scena internațională, lucruri pe care cred ca le-am îndeplinit cu brio. În perioada care urmează, ne vom focusa cu predilecție pe artiștii pe care îi reprezentăm prin expoziții solo sau în dialog cu alți artiști. În perioada 2 noiembrie -14 decembrie prezentăm noua expoziție a artistului Norbert Filep, la care vă așteptăm!

Vedere din expoziția Mother’s Nature, curatoriată de Cristina Bută și Maya Okland la Galeria Sector 1, București 2023.  Fotografie de Maya Okland

8. Cât de importante sunt bursele/ schimburile de experienţă pentru un curator/ o curatoare?

Extrem de importante. Bursele și rezidențele sunt momentele de pauză productivă în care generăm idei noi, reflectăm, creștem. Aș vrea să existe și în România mai multe burse dedicate curatoriatului.

9.  La un târg de artă îmi menţionai că ai vrea să scrii mai mult, cât de important este pentru o curatoare să aibă şi o activitate de critică de artă, de comentariu de artă? Scrii atât de mult pe cât ţi-ai dori?

Pentru mine este important, consider că scrisul e o parte esențială din munca de curator. Poate lua multe forme, critică de artă dar și articole despre practica unei artiste, eseuri, scrieri academice, scrieri informale. Am discutat destul de mult și cu colegele mele din cadrul colectivului curatorial al bienalei despre faptul că există puțin focus pe scrierea despre artă, și puține resurse pentru a face asta. Din păcate, nu scriu atât de mult pe cât mi-aș dori critică de artă/cultură, dar lucrez la asta!

Vedere din expoziția Mother’s Nature, curatoriată de Cristina Bută și Maya Okland la Galeria Sector 1, București 2023. Fotografie de Maya Okland

10.  Târgurile de artă sunt cele care dau tonul pentru piaţa de artă, este important ca artiştii la început de drum să participe constant la aceste evenimente? Cum ţi-au schimbat târgurile de artă modul de a propune/impune stilul tău curatorial?

Este o întrebare mai complicată. Târgurile au rol în susținerea financiară, pentru expunere și networking, însă nu sunt foarte ușor de accesat. Cred că e o experiență interesantă pentru un artist la început de drum, dar se poate ca el sau ea sa nu fie neapărat talentat la a-și vinde lucrările sau să ajungă foarte greu la târguri. Consider că este important pentru un artist să balanseze eforturile creative cu celelalte -promovare, networking și sales, și să-și dezvolte laturile pentru care are o înclinație mai mare. Galeriile și formele de organizare ale artiștilor -asociații, colective, artist run-spaces, sunt locurile unde artiștii pot găsi sprijin pentru a-și pregăti lucrările pentru târguri și alte evenimente comerciale și de asemenea îndrumare pentru o anumită direcție -nu există o rețetă universală care să poată fi aplicată tuturor artiștilor. De asemenea, un eveniment de acest tip poate fi un efort financiar considerabil mai ales pentru un artist la început de drum -mă refer aici la târgurile din afara țării, făcând dificilă o asemenea implicare constantă fără un suport care deocamdată nu e implementat la nivel de legislație în România.

Cât despre mine, cred că pot spune în urma unei auto-analize, că propunerile curatoriale pe care le fac pentru târguri prioritizează sau cel puțin mențin la egalitatea dimensiunea estetică cu cea conceptuală a lucrărilor. Târgurile mă constrâng și mă influențează să aleg anumite medii, anumite formate și chiar anumiți artiști în funcție de profilul unui târg.

Cristina Bută în conversație cu Ștefania Crișan despre proiectul de video și performance Reverse the Enthropy, parte din programul expoziției Mothers Nature, Galeria Sector 1, 2023

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.

Imaginile sunt trimise de Cristina Bută cu acordul Bienalei Art Encounters şi al Galeriei Sector 1

Imagine reprezentativă:  Vedere din expoziția Mother’s Nature, curatoriată de Cristina Bută și Maya Okland la Galeria Sector 1, București 2023. Photo Maya Okland