Mirela Stoeac- Vlăduţi a cofondat proiectul MV sci-art, în cadrul Universității Politehnica Timișoara. MV sci-art un centru care se ocupă de interdisciplinaritatea artei cu ştiinţa, iar graţie cofinanţărilor primite, dar mai ales a echipei de proiect şi a artiştilor implicaţi, reuşeste să fie un pol pentru cultura contemporană.
Mirela a răspuns complet la toate întrebările mele, astfel în acest interviu veţi afla detalii despre activitatea ei profesională, proiectele ei şi cărţile care o inspiră.
1. Povestește-ne mai multe despre tine, de la primii paşi în domeniul jurnalistic la postul de directoare a centrului de artă și știință MV sci-art
Unul dintre termenii care, cred eu, mă definește foarte bine și la care mă gândesc, tot mai mult, în ultimul timp, este “autonomie”. Sunt născută în 1982, parte a ceea ce se poate numi “generația de tranziție”. De la comunismul restrictiv, la capitalismul tuturor posibilităților. Sau cel puțin așa am fost determinată să cred, astfel că traseul spre zona jurnalismului a fost o consecință a acestui tip de gândire ideatică. Jurnalismul a fost doar un mod prin care am putut să îmi exprim preocupările pentru societatea din care fac parte, și asupra modului în care “puterea” este exercitată și efectele pe care le are la diverse niveluri: colectiv, comunitar, individual. Aș spune, deci, că pentru mine jurnalismul este o atitudine mai degrabă decât o profesie, iar tranziția către domeniul artistic a fost la fel de naturală. În fapt, nu am schimbat nimic, am trecut doar de la un tip de ‘’autonomie a discursului” (așa cum este ea definită de Michel Foucault) la un altul.
MV sci-art este proiectul dezvoltat/conceput de META Spațiu încă din anul înființării oficiale a asociației, adică din 2017. Vizam acest spațiu care aparține Universității Politehnica Timișoara cu mult înainte ca el să devină realitate și am găsit deschiderea și viziunea necesare în persoana domnului rector Florin Drăgan. Universitatea ne-a oferit acest spațiu și a făcut investițiile adecvate unui standard expozițional ridicat, iar noi am preluat gestionarea lui pe următorii ani. De asemenea, am început diverse colaborări cu oameni de știință din Politehnică pentru o serie de proiecte transdisciplinare pe care le derulăm. Programul curatorial, fondurile necesare derulării activităților, angajații și toate celelelate nevoi ale spațiului sunt asigurate de noi, META Spațiu, de la preluarea acestuia în anul 2022. Este, deci, un spațiu de artă independent, găzduit de UPT. Ne întoarcem, deci, la conceptul de ‘’autonomie’’, care ne definește și care se va regăsi oriunde va exista META Spațiu cu diversele sale declinări (MV sci-art este una dintre ele).
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
Porous Matter (vedere din expoziţie) | Credit foto: Benjamin Bledea
2. Care a fost momentul T zero pentru iniţierea acestui proiect? Poţi să ne oferi mai multe detalii despre membrii fondatori şi echipa cu care colaborezi?
În 2014, am cunoscut-o pe Josépha Blanchet, artistă franceză și partenera mea în META Spațiu. Pornisem deja pe drumul colaborărilor artistice, lucram alături de soțul meu Dan Stoeac, însă nu avem o organizare juridică proprie. Împreună cu Josépha am creat identitatea META Spațiu, dar am lucrat sub umbrela Fundației Herczeg (2 ani) și a Asociației Festivalul Baroc Timișoara (1 an), până în 2017, când am înființat oficial asociația META Spațiu. Ambii, Josepha și Dan, fac parte din ceea ce am putea numi forumul decizional al META Spațiu, al strategiei pe termen mediu și lung a organizației noastre, care este una hibridă: galerie de artă independentă și asociație. Pe parcurs, echipei s-au alăturat mulți alți colaboratori valoroși, iar astăzi avem trei angajați și 12 colaboratori permanenți. Loredana Nedelcu s-a alăturat echipei anul trecut, iar acum este unul din membrii de bază ai echipei, care a avut un parcurs foarte impresionant în cadrul organizației, are un potențial de creștere foarte mare și va prelua, începând de anul viitor, responsabilități și mai importante.
Incidents of soft care (vedere din expoziţie) | Credit foto: Tudor Popa
Solarium, the forever garden (vedere din expoziţie) | Credit foto: Tudor Popa
This is where I post from (vedere din expoziţie) | Credit foto: Tudor Popa
3. Pe site-ul vostru, MV sci-art este prezentat ca “un nou reper cultural pe harta industriei creative a orașului și un obiectiv important pentru Timișoara 2023”, care sunt punctele forte ale acestui proiect realizat în parteneriat privat – public?
Ne-am propus, încă de la început, să deschidem mediul academic tehnic mai mult spre artă și cred că aceasta rămâne cea mai importantă premisă a acestei colaborări. Pentru mine, „spațiu” poate avea mai multe înțelesuri și interpretări, reflectând schimbările culturale, filozofice și sociale actuale, ceea ce ar numi teoreticienii, “spațiu din perspectiva postmodernistă”. Spațiul, nu văzut ca o entitate absolută și neutră, ci ca ceva influențat de percepțiile, contextul și relațiile individuale sau culturale, o reconsiderare a modului în care înțelegem locațiile, arhitectura și lumea care ne înconjoară. Estomparea unei delimitări clare a spațiului fizic de cel cultural este ceea ce m-a preocupat cel mai mult, de aici și atracția spre această anume locație de la parterul unei clădiri superbe de la începutul secolului trecut, proiectată de arhitectul Duiliu Marcu. O galerie de artă contemporană, cu un program curatorial bine structurat, cu expoziții de amploare, cu artiști cu reputație internațională, într-un cămin studențesc, în campusul Universității Politehnica din Timișoara.
reVoltaire (exhibition view) | Credit foto: Tudor Popa
Un spațiu fluid, subiectiv și multidimensional, guvernat de idei, concepte, perspective multiple, întâlniri transdisciplinare, un spațiu care nu poate fi gentrificat, care nu se poate impune autocratic, ci este permanent negociat, recontextualizat și reevaluat. Un META Spațiu al posibilităților infinite, care continuă o tradiție – cea a unui oraș în care arta se bazează pe experiment, în care pictura și sculptura au fost demult abandonate în detrimentul instalației, al obiectului multimedia.
4. Centrul cultural MV sci-art prezintă “un ansamblu de activități care explorează și facilitează colaborarea între arte vizuale și științele aplicate, între studenți și formatori, între mediul artistic, cel universitar și spațiul public prin expoziții, intervenții, cercetări, comunicări, ateliere și sesiuni de lucru”, cât de importantă este pentru tine această colaborare artă- ştiinţă? Cum a fost primit de comunitatea din Timişoara acest loc? Şi cum a fost primirea la nivel naţional şi internaţional?
Sci-art your life! este programul curatorial care înglobează toate activitățile desfășurate la MV sci-art, care au la bază exact acest tip de colaborare la care faceți referire. Este gândit pe șase ani și este unul realist, adaptat specificului ambelor domenii. Cum spuneam și la început, cred în ‘’autonomia discursului’’, astfel că percep foarte bine distincția dintre cele două domenii, dar văd, la fel de bine, și punctele în care se intersectează. Faptul că suntem poziționați în campusul UPT ne ajută să observăm mai bine dinamica publicului. Acesta se categorisește pe mai multe paliere. Avem deja publicul de artă pe care l-am format în jurul organizației noastre începând cu 2014, dar și comunitatea academică și studențească. Plus, publicul național și internațional. Au fost mulți vizitatori care ne-au spus că au venit special din orașe precum București sau Cluj ca să ne viziteze spațiul, iar acest lucru ne-a bucurat, desigur, foarte mult.
Expanded Nature (exhibition view) | Credit foto: Cătălin Bătrânu
Dar să revin la întrebare. Cred că a fost primit cu curiozitate, poate chiar și cu entuziasm, și se întâmplă să vedem o diversificare și mai mare. Cu fiecare vernisaj, observăm noi categorii de public, foarte mulți tineri, nu doar studenți de la UPT, dar și, sau mai ales, de la arte, litere, medicină etc. În asta constă, de fapt, și colaborarea dintre artă și știință. Din a aduce perspective multiple asupra unor tematici, asupra unor zone de interes. Iar publicul completează aceste perspective cu cele proprii. Este un proces complex și în permanentă ramificare, astfel că vom putea să analizăm efectele reale doar după un timp sau, prin intermediul celor care nu sunt implicați direct în acest proces.
În ceea ce privește comunitatea națională și internațională, cred că am reușit, într-un timp scurt, să extindem colaborările și suntem onorați să avem parteneri atât din țară, precum și din Norvegia, Austria, Slovacia, Anglia, Spania.
GAME ON (vedere din expoziţie) | Credit foto: Cătălin Bătrânu
5. Care sunt fost cărţile de artă, autorii şi/sau artiştii care ţi-au definit maniera de raportare la interdisciplinaritatea artă vizuală-ştiinţă?
Lista este foarte lungă și o să enumăr, în ordine aleatorie, acele nume referențiale, surse de inspirație și repere, care îmi vin în acest moment în minte: Derek Jarman, Timothy Morton, Hans Ulrich Obrist, Gilles Deleuze, Stanley Kubrick, Donna Haraway, Philippe Parreno, Josépha Blanchet, kinema ikon, galeria Les filles du calvaire, reVoltaire, Aldous Huxley, Jannis Kounellis, Aby Warburg, Cy Twombly, Pierre Soulages, Alexandra Boaru, Pierre Huyghe, generația Beat Silvia Moldovan, toți artiștii cu care colaborăm.
6. Asociaţia META Spaţiu a organizat în luna octombrie 2023, şcoala de formare pentru tinerii interesaţi de medierea artei contemporane şi a cercetărilor ştiinţifice, din interior cum s-a văzut această oportunitate pentru spaţiul cultural românesc? De asemenea, din punctul tău de vedere cât de importantă este medierea culturală?
Îmi este greu să evaluez cum a fost văzută din afară, însă vă pot spune că, în ceea ce privește impactul direct, s-au legat foarte multe oportunități noi de colaborare, am reușit să avem discuții foarte, foarte interesante și să identificăm moduri noi de a comunica arta. Medierea culturală este parte integrantă din toate proiectele noastre și din modul de lucru al galeriei.
GAME ON (vedere din expoziţie) | Credit foto: Cătălin Bătrânu
GAME ON (vedere din expoziţie) | Credit foto: Cătălin
7. Care sunt proiectele ce urmează să se desfăşoare la MV sci-art? Şi care sunt proiectele pe care le veţi iniţia voi?
Toate proiectele care au avut sau vor avea loc sunt inițiate de noi, iar programul pentru 2024 este încheiat încă din luna mai a acestui an. Nu am putea lucra altfel, având în vedere proiectele complexe pe care le avem în desfășurare. Vă pot spune că vor fi la fel de variate ca și până acum, că vom continua atât proiectele expoziționale, programele de formare, cât și evenimentele de cooperare internațională, și că, în continuare, accentul va fi pus pe colaborare și transfer epistemologic.
8. Consideri că se mai poate discuta de o demarcaţie între artă şi ştiintă în contextul contemporan românesc? Care au fost proiectele inter/transdisciplinare care te-au scos din zona de confort?
Sigur că se poate vorbi de o demarcație, iar noi, la META Spațiu, ținem foarte mult ca ea să fie bine definită. Întâlnim, în multe situații, o înțelegere precară a colaborărilor dintre artă și știință, în care știința consideră arta un mediu de comunicare a cercetărilor proprii sau a artei de a avea suport tehnic. Sigur că există și acest nivel, dar nu l-aș numi colaborare. Pe noi ne interesează transferal epistemologic, schimbul real de idei și perspective, iar pentru a face acest lucru suntem conștienți că fiecare domeniu operează cu propriile vocabulare, tehnici, istorii și filosofii. Însă ambele domenii sunt științe. Științe exacte și științe umaniste. Cred că această abordare de la care am hotărât să plecăm în proiectele noastre a creat, inițial, disconfort, însă, ulterior, rezultate importante pe termen lung.
Expoziția Porous Matter, finanțat din Granturile See și Norvegiene, este un exemplu bun în acest sens, întrucât a necesitat un efort considerabil de timp și implicare. Primele discuții au început, între noi – META Spațiu, Porelab – centru de excelență în fizică din Norvegia, Universitatea Politehnica Timișoara și unii dintre artiștii participanți, încă din 2021. Anul 2022 a fost deja dedicat întâlnirilor, atât în laborator, cât și în afara sa. În 2023 s-a produs osmoza. Iar expoziția este complexă, multifațetată, aproape criptică la o primă vedere, pentru că dezvoltă un nou vocabular, unul care este născut atât din artă, cât și din știință, și care necesită noi instrumente de navigare prin sensurile lucrărilor.
Incidents of soft care (vedere din expoziţie) | Credit foto: Tudor Popa
9. Din punctul tău de vedere, cum s-a transformat şi retransformat oraşul Timişoara, prin prisma proiectelor organizate în cadrul Timişoara 2023- European Capital of Culture?
Timișoara este un oraș care privește mereu “dincolo de”. Sau cel puțin așa îl percep eu. Este un meta-oraș, orientat spre noutate, schimbare, readaptare și recontextualizare. Este orașul Revoluției din 1989 și cred că acest titlu de Capitală Europeană a Culturii nu a venit decât ca o recunoaștere a spiritului său inovator, dinamic și specific. Începând cu grupul Sigma, continuând cu kinema ikon (Arad) sau Festivalul Zona și, continuând, cu proiectele de astăzi, Timișoara are potențialul de a se poziționa ca un oraș în care arta și experimentul pot redeveni piloni importanți pentru viitor.
Les lacs sont les reflets de nos rêves (vedere din expoziţie) | Credit foto: Josépha Blanchet
Les lacs sont les reflets de nos rêves (vedere din expoziţie) | Credit foto: Josépha Blanchet
Les lacs sont les reflets de nos rêves (vedere din expoziţie) | Credit foto: Josépha Blanchet
10. Revista Atelierul, din 2010 promovează industriile creative şi culturale, iar publicul nostru este format cu predilecţie din arhitecţi, designeri de produs, manageri culturali, artişti ce sfaturi sau mai bine scris tips& tricks poţi oferi celor care activează în mediul cultural?
Primul sfat, pe care l-aș oferi nu doar lor, dar și mie, este să nu uite de ce au ales acest drum. Să rămână curioși și să exploreze teritoriile care îi interesează, oricât de absurd sau de neimportant ar putea să pară pentru cei din jur. Pentru asta e nevoie de răbdare și consecvență sau, un termen des utilizat astăzi, de reziliență. Deci, să nu renunțe la ideile lor. Știu că foarte mulți au aceeași nevoie pe care am avut-o și noi, aceea a spațiului (de expunere, de lucru etc.). Eu am acceptat să privesc ideea de spațiu ca timp, ca o serialitate de momente. Astfel, este mai ușor să te concentrezi asupra conceptului și realizării lui, și să identifici spațiul/timpul necesar punerii în operă a acestuia. META Spațiu este tocmai această idee de a funcționa dincolo de spațiul fizic, limitat, și de a parazita alte spații care servesc conceptului. Astfel, o expoziție, o prezentare sau un proiect se poate desfășura practic oriunde. De-a lungul anilor noi am organizat evenimente în muzee, galerii, spațiul public, ba chiar și la sanctuarul de păsări Sepale. Pe scurt, spațiul nu trebuie să fie o limitare, ci o posibilitate.
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
Toate imaginile au fost trimise spre publicare de Mirela Stoeac- Vlăduţi
Fără comentarii