Cu dor de bunici, de casele tradiționale tărănești și de povești calde spuse la gura sobei, ne bucurăm să vă facem cunoștință cu Diana Tivu și al său univers pictat în culori coapte și dulci. Diana este ilustrator și grafician, specializat în ilustrație de carte pentru copii. A publicat carte ilustrată atât pentru titluri clasice, cât și pentru autori români contemporani, dar și povești scrise chiar de ea.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
1. Unde a început călătoria ta artistică și ce te-a inspirat să alegi să urmezi independent o profesie creativă?
În copilărie desenam tot ce mă înconjura și ce îmi puteam imagina, adoram poveștile ce îmi deschideau o lume nemăsurată undeva departe și îmi plăcea să îmi imaginez propriile povești. Ce am ales a fost să îmi păstrez ca adult această creativitate vie și să o hrănesc cu exercițiu și studiu. Am continuat complet autodidact pe această cale în paralel cu educația mea formală în cu totul alte domenii, până în 2015 când am hotărât să încerc să trăiesc din ilustrație ca să pot să fac ce îmi place cât mai multe ore pe zi, să pot să investesc cât mai mult timp pentru abilitățile mele artistice, iar asta a însemnat inevitabil o carieră de artist independent. Sunt în fiecare zi inspirată de copilul de acum mulți ani.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
2. Iubirea ta pentru folclor și rural respiră prin toți porii portofoliului tău. Ce a crescut această iubire și de unde a pornit ea?
Tot din copilărie s-a născut și această dragoste. Am crescut la bunici, la țară, într-o ogradă plină de animale și pomi de cățărat, cu pâine în cuptor și povești la gura sobei, cu o viață mică în ritmul anotimpurilor și sărbătorilor. Mai târziu, în cadrul facultății de arhitectură pe care am absolvit-o (UAUIM), am studiat îndeaproape arhitectura populară și m-a fermecat și mai tare frumusețea ei. Mă încântă limba populară delicios presărată cu regionalisme, mă topesc să aud povești țărănești și măiestria costumelor tradiționale se regăsește perfect într-o altă pasiunea de-a mea, istoria modei și creația vestimentară.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
3. Care sunt 2 proiecte preferate care au luat naștere în ultimii 2 ani?
Poate cel mai important proiect pentru mine a fost să-mi pun pe picioare un site , un loc pentru expus un portofoliu extins, cu un shop online prin care să fac disponibile printuri și produse cu poveștile mele colorate. Un alt proiect care mi-a bucurat sufletul este o colaborare prin care țărăneii mei și nu numai, au ajuns să-și găsească loc pe o gamă largă de suveniruri în magazinele muzeelor din toată țară.
4. De curând ai publicat un proiect de suflet, cartea Căruța- căsuța. Ne poți povesti mai multe despre ea?
“Căruța-căsuța”, volum scris și ilustrat de mine, a apărut în octombrie 2023 la editura ACS – Art Conservation Support, o editură mică în care o mână de oameni cu inimi mari lucrează să aducă mai aproape de publicul larg valorile patrimoniului construit din România. A apărut ca parte dintr-un proiect ce a beneficiat de o co-finanțare AFCN.
Povestea urmărește aventura unei familii de gorjeni de a ajunge la “marea cea mare” călătorind prin Câmpia Română de la jumătatea secolului al XIX-lea într-un mijloc de transport inedit – o căruță-căsuță. Este un proiect care mi-a încolțit în minte cu ani în urmă, în care am contopit amintiri din propria experiență de a ajunge la mare pentru prima dată copil fiind, cu pasiunea de a spune povești ca o călătorie în timp pentru cititorii de azi, dar în același timp să fie și o poveste despre familie. Ilustrațiile sunt lucrate în tehnică tradițională de linie în peniță și acuarelă pe hârtie, în scene ample, detaliate, animate, menite să fie descoperite cu răgaz. Cartea creeză o lume uneori suprarealistă, mereu ludică, dar bine documentată pentru a deschide interes pentru arhitectura de patrimoniu: case tradiționale țărănești din zone diferite ale țării și arhitectura Bucureștiului încă nesistematizat.
Căruța-Căsuța (copertă)
5. Care sunt 3 skill-uri care ți se par esențiale în practica de ilustrator de carte pentru copii?
Cred că esențial este înțelegerea nevoilor proiectului editorial, de la macheta potrivită și până la planul de marketare al beneficiarului. Apoi este importantă o stăpânire a reprezentării grafice care să permită flexibilitate în abordare, indiferent ce poveste alege ilustratorul să spună, dar la fel de bine să permită colaborări pentru o diversitate mai mare de proiecte, absolut necesare pe o piață editorială atât de limitată cum este pe la noi. Mai găsesc esențială și capacitatea de a crea personaje expresive, poate cel mai greu și important skill pentru un ilustrator de carte pentru copii.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
6. Ești confortabilă cu a lucra cu deadline-uri? Sunt ele motivatoare sau inhibitoare în procesul tău?
După șase ani de facultate de arhitectură, deadline-urile pentru proiecte complexe erau deja o normalitate pentru mine, așa că nu le-am resimțit niciodată ca pe o presiune. Pur și simplu îmi adaptez ritmul de lucru și agenda în funcție de aceste limitări temporare, cu marje de timp pentru neprevăzut. Nu le găsesc inhibatoare sub nici o formă, iar uneori chiar sunt motivaționale.
Găsesc totuși important să nu-mi asum niciodată termene absurde. Ilustrația de carte cere timpi de aprofundat nevoile proiectului. Mare parte din munca pentru ilustrarea unei cărți nu apre în print pe pagină, ci pe teancul de hârtii cu schițe ce rămân doar la mine pe masă. Mulți oameni nu înțeleg această muncă în toată complexitatea ei, ci se uită doar la ce ajunge în carte.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
7. Ai anumite ritualuri sau rutine pe care le practici pentru a te menține creativă și motivată?
Creativitatea se hrănește zi de zi. Caut mereu să rămân cu ochii și inima deschisă la viața din jur, să îmi conștientizez emoțiile și să le filtrez, ca mai apoi să le pot insera în muncă mea. Schițez mult și des, ca să îmi mențin mâna și să cresc, consum constant povești care să mă inspire, fie ele filme, animații, literatură și cărți ilustrate. Și bineînțeles, am o duzină de artiști pe care îi venerez și de la care fur zi de zi inspirație, dar mai ales care mă înspiră să fiu din ce în ce mai bună în munca mea.
Motivația este fabuloasă, dar prea nestatornică, așa că mai degrabă mă bazez pe disciplina de lucru, pe rutina de zi după zi în fața planșetei. Pentru mine este important să tratez munca mea cu seriozitatea unui job, oricât de puțin poetic ar suna.
Adesea actul creativ este extrem de costisitor emoțional și este o continuă zbatere de a depăși limitele. Știu prea bine că am nevoie și de odihnă și pauze de deconectat de la munca mea ca să pot să fac ce fac cât mai bine, așa că la fel de importante în ritualul meu sunt pauze de mișcare care să îmi lase mintea să zburde și să creeze.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
8. Este procesul tău unul straight-forward? Ai fost nevoită vreodată să îți adaptezi o idee inițială, lovindu-te poate de limitări de orice fel?
După atâția ani în munca asta, mai ales în colaborările editoriale, orice proiect vine la pachet cu limitări de tot felul din tot soiul de motive, așa că este esențial să mă adaptez la fiecare proiect.
Uneori este frustrant, mai ales când simt că nu este cea mai bună variantă a muncii mele sau considerentele comerciale îngustează posibilitățile proiectului. Pentru că m-am încăpățânat să trăiesc din arta mea, am învățat să fac echilibristică între viziunea mea și limitările date. De aceea am găsit o libertate extraordinară când am investit timp din ce în ce mai mult să creez ilustrații în special pentru shopul meu, pentru că dintr-o dată nu am mai avut constrângeri dincolo de propriile mele limite creative și tehnice.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
9. Ce eviți în procesul de ilustrare al unei cărți?
Ca regulă evit din start lucrări pentru care nu sunt omul potrivit, fie pentru că nu mă inspiră tema, fie pentru că brief-ul îmi impune din start niște limite creative pe care nu le agreez. Dar când îmi asum un proiect, evit pe cât pot să mă complac să fac ceva ce am mai făcut, să mă limitez doar din comoditate, fie la tehnică, fie la machetă. Cu fiecare proiect vreau să cresc ca artist și pe cât pot să aduc ceva luminos în lume. Încerc să nu uit niciodată că munca mea ajunge într-un târziu la cei mici, undeva un copil poate este inspirat de ilustrațiile mele și poate îi va rămâne întipărit în memoria vizuală pentru o viață.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
10. De multe ori, ca artiști, nu avem posibilitatea imediată de a cere feedback de la ceilalți. Așadar, ne folosim de propriul ochi critic pentru a judeca o lucrare sau o etapă din proces, pentru a ajusta și ști cum să procedam mai departe. Care este procesul pentru a-ți critica propria muncă?
Sunt cel mai avid critic al meu, dar și cel mai mare fan, așa că nu duc lipsă de critică interioară. De obicei, compar ce pun pe hârtie cu imaginea din mintea mea și găsesc mereu că abilitățile mele nu sunt îndeajuns pentru ce poate crea imaginația mea, însă am învățat și că sunt singura care poate să facă această comparație. Și eu folosesc întocmai critica unui proiect finisat, ca să îmi observ neajunsurile, să îmi îmbunătățesc tehnica și să fac mai bine pe viitor, dar munca mea nu stă într-un proiect, ci crește zi de zi cu mine.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
11. Care consideri că sunt elementele esențiale unei practici consistente și fructoase?
Un scaun comod, un colț de cameră destinat acestei practici și poate un zâmbet involuntar de fiecare dată când rămâne pe foaie o mână de linii “așa da”. Apoi mai este esențial să existe colaborări, contracte, povești ce trebuiesc colorate, proiecte efective care să transforme această muncă în ceva lucrativ care să ne permită să rămânem cât mai mult timp pe acel scaun comod și să ne facem treaba.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
12. Cum arată următorul an ideal în termeni de tușe de acuarelă, planuri și vise? Ce să pândim pe social media?
Vin după câțiva ani dificili în viața personală, care, vrând-nevrând, mi-au umbrit și activitatea creativă, cu prea multe planuri rătăcite și vise tocite pe la colțuri, însă ce am cu siguranța este speranța să îmi mențin viu acest vis de a trăi ca ilustrator pentru cât mai mult timp. Sunt un om simplu, nu visez la realizări mărețe, ci doar să îmi las mintea să caute povești care să îmi aprindă inima și să am bucuria de a mă trezi în fiecare zi cu foi albe pe masă, să îmi petrec orele cu un creion în mână, o peniță scrijelind linii și cu pensula gata să adauge magie cromatică pe hârtie. Pentru mine, fiecare an în care pot să fac acest lucru zi de zi este ideal. Și atât cât o să pot să fac asta, am să vorbesc și altora în social media, ca să împart cu cât mai mulți oameni bucuria mea.
Fotografie din arhiva personală a Dianei Tivu
*Fotografiile fac parte din arhiva personală a ilustratoarei.
Fără comentarii