Distribuie articolul:

Daniel Strugariu este un ilustrator născut în Gura Humorului pe care l-am cunoscut acum un an la o expoziție la galeria de artă a Georgianei Chițac. Stilul său mi-a rămas întipărit în minte cu formele sale lizibile, a căror mesaj îți era servit pe o tavă ornată cu texturi minunate. Daniel a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Apoi a urmat o carieră de art director în industria de publicitate din București, unde a creat campanii premiate la festivaluri internaționale. Ilustrațiile lui sunt pline de joacă și umor, de oameni și animale. Combină o paletă colorată cu un apetit pentru contraste puternice. Ca ilustrator, Daniel a colaborat cu clienți naționali și internaționali. Când nu desenează, Daniel ascultă muzică, gătește, merge la cinema sau în drumeții pe munte. E pasionat de natură și de tot ce se ascunde în ea. Încearcă să integreze această pasiune cât mai mult în ilustrațiile lui.

1. Cum te-ai descrie și ai vorbi despre arta ta și ceea ce faci unei persoane care nu te cunoaște încă?

Sunt ilustrator digital de 4 ani. Înainte de asta am fost art director în publicitate aproape 10 ani. Asta a fost în mod natural și industria către care s-au îndreptat proiectele mele de ilustrație. Lucrez de 2 ani din Brașov și fac o ilustrație pusă pe glumă și pe joacă, tind să folosesc culori intense, contraste puternice, încerc să comunic într-un mod cât mai simplu și clar și să adaug de fiecare dată puțin umor.

Fotografie din arhiva personală a ilustratorului.

2. Ai lucrat o perioadă pentru o agenție de publicitate. Consideri că te-a ajutat experiența aceasta în a găsi clienți potriviți pentru partea de ilustrație? Simți că acest background în design & advertising ți-a îmbogățit sau influențat în vreun fel stilul sau practica de ilustrație?

Am lucrat practic de partea cealaltă a briefului, atunci eu scriam briefurile, acum eu le primesc. Asta m-a ajutat ca ilustrator să înțeleg ce se întâmplă de partea cealaltă, a agenției sau clientului, să conceptualizez, să respect un workflow, să înțeleg mai ușor nevoile lor de comunicare și care e rolul meu în acest mecanism de găsit soluții.

Publicitatea mi-a dezvoltat un gust pentru soluțiile simple. Îmi plăcea foarte mult sentimentul pe care îl aveam când vedeam un vizual de campanie și mă lovea instant și copleșitor simplitatea soluției. Foarte intensă emoția, simți că îți pică siguranțele. Îți venea să trântești ecranul laptopului și să pleci. Te durea un pic, că nu era ideea ta, dar te și bucura, ca și cum o idee bună și simplă devine un bun comun într-un muzeu al tuturor. Dar a durat ceva să îmi calmez tendința de a complica lucrurile, doar ca să îmi justific rolul de art director.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

3. Faci și animație. Cum se îmbină cu ilustrația și ce crezi că ajută un artist novice să se remarce potențialilor clienți, acum, în era on the go, era reelurilor și mai puțin a imaginilor statice?

Apelez la animație destul de rar, doar când ating limitele ilustrației și aș avea nevoie de un pic de mișcare ca să transmit ideea cum aș vrea eu. De obicei sunt animații personale, foarte scurte, desenate frame-by-frame. Animația are nevoie de multă răbdare, or eu nu am deocamdată prea multă răbdare. Așa că pe proiecte comerciale colaborez cu oamenii care se pricep.

N-aș ști precis ce sfat să dau unor ilustratori mai la început de drum ca să câștige indulgența algoritmului. E o perioadă ambiguă și stresantă pentru toți ilustratorii. Cred că dacă ți se potrivește să creezi conținut video și nu îți acaparează tot procesul de creație, go for it. Se poate să descoperi că îți place mai mult să faci conținut video decât ilustrație. Cine știe ce uși se deschid. Mie personal nu îmi vine natural, abia îmi vine natural să împărtășesc cu ceilalți munca mea.

Sub presiunea conținutului video, cred că poate să apară o tentație să faci din orice ilustrație o animație, o resimt și eu câteodată. Hai să fac un pic lucrurile să se miște, poate algoritmul o să aprecieze efortul. Ca și cum ilustrația nu ar fi suficientă în sine, un fel de pokemon în primul stadiu de evoluție. Ilustrația e Pichu, iar animația e Pikachu. Eu cred ca ambele sunt Pikachu. Oamenii își fac propriile narațiuni pornind de la o ilustrație, care sunt legate de personalitatea și experiența lor de viață. Cel mai des nici nu au legătură cu intenția ilustratorului. Deci practic animația se întâmplă până la urmă, doar că o face cel ce privește.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

4. Ce proiecte ai în desfășurare și ce ne poți spune despre ele?

Acum desenez pentru o campanie publicitară o serie de ilustrații de linie care urmează să devină animații. Și fac o pauză de la proiecte personale ca să mai dau timp să se așeze lucrurile. Din inerție și nerăbdare am tendința să o apuc în multe direcții, ca un Jack Russell, așa că trebuie să mă opresc un pic, să dau un zoom out, să văd imaginea de ansamblu, ca un Border Collie, cum vede el turma aia de oi.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

5. Cine sunt ilustratorii care te inspiră ? Ce anume i-a făcut să se remarce pentru tine?

Când lucram în agenție am văzut la un coleg un album cu Christoph Niemann. Am rămas paf, acum uitându-mă în urmă, e posibil chiar să fi declanșat dorința de a deveni într-o zi ilustrator. Doar albumul ăla mi-a doborât multe prejudecăți pe care le aveam față de ilustrație. Apreciez multe chestii la el, spiritul de observație, inteligența, conceptele de expoziție și faptul că, deși e o vedetă a ilustrației, pare constant că face ce are chef să facă. Că folosește la maximum toată puterea și libertatea de a fi ilustrator. Azi o acuarelă cu un oraș, mâine o gorilă dintr-o pereche de căști. Văd foarte multă joacă și libertate în ilustrația lui, ca și cum mintea lui zburdă și intră curioasă în toate cotloanele lumii, în care găsește te miri ce idee nouă.

Una dintre prejudecățile legate de ilustrație pe care mi le-a doborât a fost ideea că studioul ilustratorului trebuie să arate într-un fel, ca și cum tocmai i-ar fi explodat instagramul și pereții sunt plini de artă și culoare. Mie nu prea îmi plăcea să mă înconjor de artă în locul în care lucrez. Când am văzut și la el același tip de studio anost, am prins încredere că poate fi și așa.

Un alt artist pe care îl apreciez foarte mult din motive similare este Jean Julien. Ilustrațiile lui călătoresc prin toate mediile, din galerie, în revistă, în parc, pe haine, clădiri, doze de suc și se schimbă și adaptează în toată călătoria asta. Îmi transmit foarte mult optimism legat de potențialul ilustrației și de libertatea pe care ți-o oferă ilustrația. Știu că mulți dintre noi când eram micuți desenam pe orice, pe revistele mamei, pe pereți, pe asfalt. Asta mi se pare că face Jean Julien, doar că el e mare. Are luxul de a fi mic și mare în același timp.

Dacă ar fi să mai adaug câțiva ilustratori pe care îi apreciez mult, i-aș pomeni pe Robert Rurans, Giacomo Bagnara, Pablo Amargo, Gianluca Foli, Fabrizio Lenci, Woshibaii, Seba Curi, Olimpia Zagnoli, Jerome Masi, Cristopher Delorenzo.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

6. Cum privești procesul de învățare în domeniul creativ? Folosești anumite resurse sau abordezi lucrurile dintr-o anumită perspectivă?

Când am timp sau vreun blocaj, încep un curs pe Domestika sau ascult podcasturi legate de ilustrație, cum ar fi cel al lui Mr. Tom Froese, The Illustrator’s Guide sau al băieților de la Handsome Frank. Mă ajută să-mi regăsesc motivația și focusul și să mă mai pun la curent cu industria.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

7. Cum îți începi practica într-o zi în care nu te-a „lovit inspirația” sau în care nu ești în starea de spirit necesară?

Știu că trebuie să încep să schițez, chiar dacă nu am habar ce și de obicei nu am, chiar dacă nu am chef și de obicei nu am. Odată începută o schiță, mintea devine un copil fascinat de o jucărie nouă: „Oau, ce e asta? Ce ar putea să fie asta? ” Mintea vrea să se joace. Are și trickul ăsta dezavantajele lui. În ultima vreme prima schiță e întotdeauna o ceașcă de cafea. Mintea mea s-a prins și încearcă să automatizeze procesul.

Când nici asta nu funcționează, caut inspirație în pozele făcute cu o zi înainte, pe pinterest, pe instagram, pe geam.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

8. Din perspectiva ta, ce înseamnă a reuși în acest domeniu și cum arată această reușită pentru tine? Este succesul, fie el online sau nu, un scop care merită?

Am ales să renunț la un job în publicitate și să devin ilustrator la 30 de ani. Poate părea târziu, dar dacă o privești ca un fel de „no choice” decision, dispare ideea de târziu, nimic nu mai e târziu. I just had to do it. Când eram art director, succesul însemna premii. Acum succesul e mai personal și mai zilnic, e legat de bucuria de a desena și de recunoștința de a fi plătit pentru asta. Proiectele plătite îmi dau resursele ca în timpul rămas să fac proiecte personale, care (hopefully) vor aduce la rândul lor noi proiecte plătite. Timp în care, pe nesimțite și fără voia mea, o să mă bucur de proces și o să cresc ca ilustrator și profesionist. Dacă reușesc să țin acest hula hoop în mișcare, consider succesul atins.

Social media poate să îți țină în față o oglindă care deformează, azi te vezi unicorn, mâine te vezi mârțoagă. Ori tu probabil ești un căluț cinstit. Majoritatea suntem căluți cinstiți. Așa că încerc să nu iau atât de în serios social media, merg la trap ca un căluț cinstit.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

9. Care este un sfat pe care te-ai auzit dându-l, dar pe care nu ai reușit să îl urmezi ?

Că nu trebuie să te lași definit de muncă. E un sfat deja învechit, dar pe care nu-l pot mesteca nicicum deocamdată. O zi proastă la muncă înseamnă pentru mine o zi proastă în general, o ilustrație nașpa înseamnă că eu sunt nașpa. Rațional știu că nu e așa, dar emoțional par posedat de un demon din adâncuri.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

10. Ce nu apreciezi la lumea artistică?

În naivitatea mea visez cu ochii deschiși ca într-o zi piața de ilustrație comercială de la noi, de branding și publicitate, să se apropie mai mult de cele din vest. Ilustrația și animația par deocamdată decizii de marketing inconștiente, riscante. Cred mult în puterea și avantajele ilustrației. Îmi vine în minte campania „Dumb ways to die”, care cred că a luat toate premiile internaționale de advertising posibile în acel an. Exemplifică foarte bine puterea ilustrației și animației într-o campanie de comunicare.

Ilustrație realizată de Daniel Strugariu.

11. Au nevoie artiștii de feedbackul celorlalți pentru a crește? Cum distingi feedbackul constructiv de cel negativ și care sunt strategiile pe care le folosești pentru a primi feedbackul în mod deschis și a face din el ceva util ție?

Văd ilustratorii ca profesioniști care rezolvă o problemă de comunicare, pe baza unui brief. În proiectele comerciale brieful vine de la un client, iar în cele personale vine de la tine. Și cred că obiectivul setat inițial de brief creează convenția în care se discută feedbackul. Cât de bine, clar, eficient comunică ilustrația ce și-a propus să comunice. Când feedbackul vine în această convenție, nu am de ce să nu îl primesc deschis, pentru că adresează ceva ce am agreat împreună în brief. Când feedbackul e în afara acestei convenții, nu știu dacă e la fel de util, tind să îl privesc cu puțină suspiciune.

În cazul proiectelor personale e puțin mai complicat, de obicei brieful nu e așa clar sau lipsește. Și feedbackul poate să te destabilizeze, pentru că nu ai la ce să îl raportezi. Îmi place și în proiectele personale să schițez un minim brief cu ce urmăresc, ca la final să pot aprecia mai obiectiv rezultatul.

Fotografie din arhiva personală a ilustratorului.

12. Ce îți dorești să aprofundezi sau să înveți în următorul an?

Îmi propun să ies un pic cu ilustrația din mediul digital, să reînvăț să desenez în “viața reală”, cu creionul pe hârtie. Am un complex aici, mi-ar plăcea să îl depășesc. Dacă pică curentul, să pot fi în continuare ilustrator. Și cred că mi-ar plăcea să mă conectez mai mult cu comunitatea de ilustratori, îmi lipsește asta.

*Fotografii și ilustrații din arhiva personală a ilustratorului.