Distribuie articolul:

Raluca este o ilustratoare mereu în căutarea unor noi modalități de a ajunge la inima privitorului și de a scoate la lumină o emoție. A studiat grafica la Facultatea de Arte din Iași, București și Polonia, perioadă plină de curiozitate, vise și învățare. A continuat apoi același traseu, punând în aplicare parte din visele construite până atunci, având la bază încrederea căpătată în facultate, curajul de a-și alege drumul pe care-l simte și o dorință nestăvilită de a da mai departe puțin din bucuria lucrurilor cu sens. A ilustrat cărți pentru copii, afișe, ilustrații editoriale, pereți, decorațiuni și multe altele. Iubește poveștile în orice forma vin ele și consideră că acestea îți dau curaj, sens, te pot umple de încredere, liniște și voie bună. Poveștile sunt vindecatoare. Mai ales când sunt spuse cu har și prețuire. Și cum 2023 se apropie de sfârșit, în pregătirea unui 2024 mai blând și bun, vă invit să citiți cum decurge un an în viața unui ilustrator, povestea Ralucăi.

1.Ianuarie. E rece afară dar numai bine de o întâlnire într-o cafenea cosy (cu toate că virtuală,pentru moment) cu Raluca Burcă. Ce ne spui despre tine și arta ta la acest meet-up imaginar și cum îți începi anul? Rezoluții sau fără?

Bună Alexandra, mă bucur să fiu aici, în această cafenea virtuală, îți mulțumesc pentru invitație! Mă numesc Raluca și iubesc poveștile în orice formă vin ele, prin viu grai, prin puterea exemplului, prin artă de oricare formă ar fi.

Dar, s-o luăm cu începutul…M-au fascinat dintotdeauna oamenii care fac lucrurile cu dăruire și pasiune și care pun suflet în tot ceea ce fac. Mă refer aici la orice meserie, nu doar artă. Vedeam bucuria din ochii lor și mă simțeam inspirată. Inspirată să fac orice mi-ar fi ieșit din mână și părea să aibă potențial. De mică am simțit culorile cumva, în sensul în care simțeam cum să le combin sau cum să le diluez, însă talentul meu la desen nu l-aș fi încadrat întocmai la talente.Cred că am fost mereu curioasă și îmi doream să fiu și eu printre cei ce îi inspiră pe alții, să dau și eu mai departe acel sentiment atât de fain de bucurie și creativitate și cred că așa m-a găsit ilustrația pe mine. Cât despre rezoluții aș spune Cu! Cu multe visuri, planuri, bună dispoziție și încărcată cu energia lui decembrie dar și cu o ușoară nostalgie, fiindcă trebuie să-mi strâng ușor brazii și toate ideile de Crăciun care n-au mai încăput în anul precedent.

2.Februarie. Planurile de început de an încep să prindă contur, iar tu..

Mă dezmorțesc ușor. Încep să-mi schimb focusul spre ilustrații de primăvară. Ianuarie și februarie sunt ceva mai tăcute. Lucrez mai mult în caietele de schițe sau proiecte personale. Nu toate ilustrațiile văd lumina internetului dar cu siguranță construiesc baza viitoarelor proiecte. În orice caz, îmi reintru în rutină.

3.Martie. Primele raze de soare se arată și motivația de a lucra e tot mai mare. Ne pregătim de Mărțișor sau lucrăm la..?

Orice miroase a primăvară. Tot acum încep și colaborările… poate discuții despre cărți, afișe, viitoare proiecte. Ador să fac ilustrații de Crăciun, dar cumva mărțișorul nu prea s-a lipit de mine. Cel puțin nu în formula clasică. Poate tangențial am mai scos cate o cartolină/ felicitare în acea perioadă, dar nu au funcționat planificările aici. Aș zice că Mărțișorul face echipă bună cu setea mea de a desena plante și alte animale printre flori, după o perioadă plină de brazi, căsuțe de turtă dulce și caravane de tot felul.

4.Aprilie. Proiectele începute ….?

Încep să prindă puțin contur. Ilustrațiile își găsesc poveștile, personajele ilustrate prind o formă din ce în ce mai stabilă și interacționează între ele, iar eu îmi cam pierd răbdarea dacă proiectul nu se termină până la finalul lunii, iar daca e carte, nu se termină sigur. Sunt în faza în care cobor de pe muntele entuziasmului, sentiment oferit de (sună ca o reclamă la medicamente) proiectele aflate în stadiul incipient. Aș zice că faza asta ține două săptămâni maxim, dar cred că sunt încă generoasă când zic asta. E acel sentiment de extaz de la început în care visezi departe, și totul e posibil, și în mintea ta sunt artificii peste artificii și pentru că totul e posibil, te complici muult, mult mai mult decât e necesar, doar că atunci nu ai limite. Dar pentru că totul va arăta „perfect”, îți justifici nivelul de complicăciune. Dar e ok, că dacă ține două săptămâni, în perioada asta fac schițele, să nu mai zic de zecile de referințe și board-uri create pe Pinterest, poze din telefon- „că nu se știe când îmi trebuie”, și tot acum scot și cutiile de frunze, flori uscate, sau orice bucățică de boschete de prin parcuri ce mi s-a părut mie frumos odată. Apoi trec la culoare și la ilustrații propriu zise, acolo e mai greu. Entuziasmul meu scade și acum e momentul să materializez acele artificii apărute la început, care încep să semene mai mult a praf și pulbere când mă gândesc că eu chiar trebuie sa ilustrez toate detaliile alea.

Dar trece și asta. Apoi mă adun, îmi iau o cafeluță lângă mine și mă pun pe treabă.

5.Mai, mai mult(ă)….?

Mai mult soare. Mai mult verde, mai multă creativitate și spor în proiecte. Intru din nou pe o pantă ascendentă, una mai organică de data aceasta, care crește ușurel și care e mai sustenabilă. Vin spre mine idei de printuri noi, de produse noi, de schimbări sau îmbunătățiri. Totodată, Mai multe ploi, dar și plimbările Mai lungi, simt că aduc Mai multe idei proaspete pentru proiecte viitoare.

6.Iunie, copilul din tine este entuziasmat să….?

Să sară în sus de bucurie când vede târgul de jucării. De 1 iunie, la mine în oraș se organizează un târg în care copiii vând jucării, cumpără altele, interacționează între ei și în general se distrează. Nici eu nu făceam excepție și îmi aduc aminte cum veneam acasă cu jucării noi(pentru mine) și fără bani pentru că tot ce câștigam, dădeam înapoi, pentru altele. Era o atmosferă faină și caldă, ce a rămas acum o amintire frumoasă din care mă încarc uneori. Încerc ca în tot ce fac să pun puțin din bucuria acelui copil și să dau mai departe ceva din bucuria de a dărui și de a face lucrurile cu drag. Cred că printre altele, acea amintire mă ajută.

7.Iulie vine la pachet cu…?

Cu puțină panică. Proiectele neterminate din lunile trecute mă sufocă la propriu și la figurat pentru că începe sa fie foarte cald, iar să stau locului și să lucrez devine din ce în ce mai greu. Alergările de seara mă ajută să gestionez stresul. Asta și plimbările desculțe prin parc. Pe partea de shop nu prea e multă activitate, nici eu nu mă simt cea mai creativă, așa că mă străduiesc să finalizez lucruri și să-mi iau o mică vacanță.

8.August, cuptor afară iar înăuntru…?

Nu se schimbă mult situația față de iulie dar mă mai obișnuiesc eu. Apar proiecte noi, mă iau cu treaba și îmi caut locuri mai acceptabile în care să pot lucra fără să mă scurg de pe fața pământului. Pe finalul lunii simt că mă încarc dintr-un izvor de creativitate. Să fie oare pentru că e luna în care m-am născut? Poate, cine știe, dar nu a fost dintotdeauna așa.Mă simt foarte inspirată, și usor se întrezăresc pe la colțurile ușilor idei una mai crăciunistică decât cealaltă. Le pun pe pauză totuși fiindcă și lumina de toamnă are farmecul ei.

9.Septembrie. Ne retragem încet-încet la garaj, la căldurică, și pe biroul nostru începem să întindem….

Pere, gutuile alea galbene galbene, flori de toamnă, idei pentru noile produse tomnatice pe care vreau să le scot și bineînțeles că se întrezăresc și brazii pentru următorul an. Încă îi strâng cu ușa, nu e momentul lor. Desigur că asta nu e o ocazie pe care criticul meu interior ar putea să o rateze cumva, nu îi scapă nimic. Nimic parcă nu e suficient de bun să se ridice la nivelul așteptărilor create deja. Am observat asta la mine… când mă pasionează foarte tare un subiect și mă entuziasmez la gândul „câte lucrușoare faine aș putea face”, uneori mă copleșește și iese și perfecționismul la iveală. Totuși, mă opresc din a căuta schița perfectă, aleg câteva care sunt suficient de bune, însă departe de perfecțiune, și mă pun pe treabă. Las ideile să curgă și orice „greșeală” apare, o iau ca atare, văd ce pot face cu ea și merg mai departe. Vortexul „trebuie să iasă cum îmi imaginez eu” nu e ceva în care să-ți dorești să stai prea mult.

10.Octombrie te prinde pe punctul de a ….

Acum aș zice că e momentul oportun să lucrez la viitoarele produse de Crăciun, dar nu știu cum se face că ori intervin proiecte noi, ori am de terminat altele din urmă,fiindcă ajung să mă apuc de ele abia pe finalul lunii.

11.Noiembrie, luna dinainte de prăpăd, pentru un ilustrator. Pentru tine…? .

… începe distracția. Eu nu fac excepție nicidecum. Dar îmi place mult. Abia acum deschid porțile pentru toți elefanții și șoriceii cu pălăriuțe festive, brazi impodobiți, cerbi pe biciclete decorate cu tot soiul de ghirlande și cadouri, iepuri eleganți, coronițe de brad

și toate stelele căzătoare ce vor să vie. Tot auriul și stelele la mine în ilustrații să vină!

12.Decembrie. Merry Crăciun și Happy An Nou dar mai ales…

Un sentiment de liniște, recunoștință și bucurie interioară. Zic bucurie fiindcă am eu senzația că e mai profundă. Fericirea e de moment, trece repede.

Bucuria e a sufletului.

*Imaginile fac parte din arhiva personală a Ralucăi Burcă.