Născută în 1984 la București, România, Mihaela este ilustratoare și artist vizual. A studiat Grafica la Academia de Arte Frumoase din București și în prezent trăiește și lucrează la Roma. A început să ilustreze cărți pentru copii imediat după terminarea facultății. Îi place să deseneze și să inventeze povești, atât pentru copii, cât și pentru adulți. De obicei, ilustrează texte scrise de alții, dar chiar și atunci când lucrează cu poveștile altora, construiește o poveste a ei in interiorul poveștii originale. Lucrările ei acoperă diverse zone ale ilustrației și artei: ilustrații pentru cărți pentru copii, ilustrații editoriale, ilustrații cusute, pictură pe pânză și de decor. Intrați în lumea fermecătoare, uneori mobilă și sculpturală, a Mihaelei și aflați ce legătură poate exista între ilustrație și șuruburi!
1. Ce experiențe și momente au format-o pe artista Mihaela și ce altele își dorește să trăiască sau să creeze pentru alții?
Toate experiențele și momentele trăite fac parte din formarea mea. Există un mod necunoscut mie prin care acestea se filtrează și se transformă. Și mă transformă. Nu am aproape niciodată gânduri foarte clare despre viitor. Știu doar că liniștea este ceva ce caut dintotdeauna.
„Peace should be learned in childhood”, 50×50, 2022
2. Ce aspect al meseriei tale te bucură cel mai mult?
Mă bucură libertatea pe care o am atunci când lucrez. Că pot veni cu ideile mele. Mă bucur că, atunci când am o colaborare, sunt căutată pentru felul în care lucrez. Că oamenilor le spune ceva, că îi trimite într-o anumită zonă. De aceea mă aleg pentru anumite proiecte.
Fotografie @Matteo de Angelis
3. Ai un material preferat (sau mai multe) la care te întorci mereu, indiferent de proiect? De ce?
Creionul și hârtia reciclată sunt materialele mele preferate. Recent am început să lucrez și pe un carton presat, reciclat. Cred că mă întorc mereu la ele pentru că nu sunt materiale foarte pretențioase, nu costă mult și nu îmi este teamă să greșesc când lucrez.
„Gentilezza”, 30x30cm, 2022
4. Din portofoliul tău fac parte și sculpturile de hârtie mobile, minunat ilustrate, ce par să grăiască la fel de invitant copiilor mici și copiilor mai… adulți. Cum ai descoperit această tehnică și de ce ai ales să o explorezi?
În timpul facultății, Stela Lie, profesoara noastră, ne-a dat niște cartoane mari din care am tăiat și pe care am pictat tot felul de personaje pentru o expoziție.
Apoi, îmi aduc aminte că prin 2012, am pregătit pentru un workshop cu copii niște personaje, de data asta mult mai mici. Atunci m-am gândit pentru prima oară că pentru ei ar fi amuzant ca aceste personaje să se miște, așa că le-am cusut nasturi cu ajutorul cărora se puteau mișca mâinile, picioarele etc. În următorii ani am mai pregătit pentru diverse evenimente personaje articulate de dimensiuni mai mari. Îmi aduc aminte că unele erau așa de mari că aveau nevoie de ceva mai rezistent pentru articulații, așa că le-am pus șuruburi.
Pentru Inktober, când am făcut cele 32 de personaje în 32 de zile, am folosit un alt tip de carton, descoperit în Italia. Se numește cartolegno și vine cu diferite grosimi. Pentru articulații am folosit „fermacampioni”, care se gasesc în multe culori. Cu timpul am început să le inserez și în ilustrațiile realizate pentru proiecte de carte. Cred că am ales tehnica asta pentru că îmi place, în general, să mă gândesc la tot felul de sisteme, soluții, să construiesc, să mă joc. Și îmi place să pun un zâmbet pe fețele oamenilor. Și sper că reușesc.
„Mi&Trippy”, 2021
5. Locuiești și profesezi în Italia, însă parcursul tău profesional a început în România. Din punctul tău de vedere, cum se poziționează România la nivelul pieței din Europa și cum sunt cele două experiențe diferite pentru tine?
Am participat recent la o discuție foarte interesantă la Bookfest, organizată de Clubul Ilustratorilor, unde au fost prezenți profesioniști din industria cărții din România: editori, ilustratori și designeri. Tema centrală a fost situația cărții pentru copii în România. Concluzia este că există câteva edituri care investesc în această zonă, lucrează cu ilustratori profesioniști, importă cărți din străinătate, fac traduceri, participă la târguri specializate etc. și, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat în bine. Totuși, din păcate, din câte înțeleg, există un număr destul de mic de cititori și de cumpărători de carte.
În Italia, în schimb, piața de carte pentru copii este suprasaturată. Se publică și se vând multe cărți, și asta nu doar în cadrul târgurilor specializate. De exemplu, când apare o carte nouă pentru copii, se organizează zile de lectură și workshopuri pentru copii în diverse librării independente, din toata țara, ceea ce sprijină semnificativ promovarea. Prezența autorului și/sau a ilustratorului este esențială, iar interacțiunea cu publicul este foarte importantă. În curând, se va lansa prima carte ilustrată de mine pentru o editură din Italia și voi putea împărtăși mai multe din experiența mea.
„Scufita Rosie”, 2020
6. Care este cea mai mare provocare de care te-ai lovit pe parcursul tău profesional?
Managementul timpului. Ilustratorii freelance, în special, trebuie să gestioneze eficient timpul pentru a putea îndeplini multiple proiecte cu termene limită strânse. Aceasta implică planificare riguroasă și disciplină.
„Scufita Rosie”, 2020
7. Cum îți începi practica într-o zi în care nu te-a „lovit inspirația” sau în care nu ești în starea de spirit necesară?
Merg la alergat sau la o plimbare și apoi încerc să desenez. De multe ori este suficient să mă pun la masa de lucru pentru a mă debloca. Dar sunt și zile când nu desenez deloc și mă ocup cu alte lucruri. Nu stau niciodată degeaba. 🙂
„Scarafoglia”, 2021
8. Din perspectiva ta, ce înseamnă a reuși în acest domeniu și cum arată această reușită pentru tine? Este succesul, fie el online sau nu, un scop care merită?
Uhhh, asta este o întrebare complicată.
Pentru mine să reușesc în acest domeniu înseamnă, simplu, să am o voce a mea pe care unii oameni o recunosc. Și dacă am reușit asta, sunt foarte bucuroasă.
Nu știu prea multe despre succesul online sau succesul în meserie. Aș putea doar să descriu ce văd la alții sau pot să spun ce îmi imaginez eu că înseamnă, uitându-mă la cei ce au reușit. În primul rând, cred că trebuie să ai o idee foarte clară despre ceea ce vrei să faci. Și apoi să te organizezi în direcția respectivă. Sunt mulți ilustratori, pe care îi admir, care au reușit să facă chiar și un business din, sau cu ajutorul, ilustrației. Cred că a reuși în acest domeniu înseamnă, printre altele, și a te întreține din asta și cred că se întâmplă destul de rar.
„Scufita Rosie”, 2020
9. Cât de mult contează networkingul în industria creativă? Este munca creativă una solitară sau pentru a avea succes contează și rețeaua de oameni cu care te cunoști?
Networkingul în industria creativă este extrem de important, chiar dacă munca creativă în sine poate fi percepută ca solitară. Pentru un artist, este crucial să facă parte dintr-o comunitate deoarece acolo găsește inspirație și suport.
10. Ce eviți în procesul de ilustrare al unei cărți?
Evit să ilustrez mot à mot. Spun mereu că pentru mine este important să aduc ceva al meu, o poveste a mea, și să o plasez în interiorul poveștii originale.
„Gigantuno”, 2021
11. Ce nu apreciezi la lumea artistică?
Individualismul.
„Tanto va la lupa al lardo che ci lascia la zampina”, 2022
12. Dacă ai fi actorul principal într-un film, cum ai începe și termina filmul?
Nu știu cum aș începe, mă gândesc doar că aș încheia filmul într-un mod contemplativ și personal. Personajul ar fi într-un loc liniștit și împăcat, poate într-un peisaj sau o cameră cu o lumină blândă.
Fotografie @Matteo de Angelis
Fără comentarii