Expoziția INTERSPAȚIU s-a deschis vineri, 16 august, ora 19:00, la centrul MV sci-art, din Timișoara. Publicul a avut oportunitatea de a cunoaște artiștii/artistele din spatele lucrărilor și de explora îndeaproape conceptele și ideile cuprinse în cadrul expoziției.
Expoziția INTERSPAȚIU va putea fi vizitată până pe 14 septembrie, de marți până sâmbătă, în intervalul orar 12:00-18:00 la MV sci-art center. INTERSPAȚIU abordează conceptul de artă ca proces supus unor alterări succesive în relația spațiu-timp, precum și a dualității finit-infinit, provizoriu – perpetuu. Cei cinci artiști, Mihai Toth, Mirela Cerbu, Sânziana Gheorghe, Ana Maria Szollosi, Onesim, au interacționat în cadrul proiectului “Emergent co-lab” cu artiști, oameni de știință, curatori, arhitecți, iar baza acestor întâlniri a constituit-o dialogul, schimbul de idei, experimentul. Experimentul este cel care a fundamentat întregul parcurs al acestui proiect, care s-a concretizat în jurul transferului epistemologic între profesioniști din arii diverse, și definește și expoziția INTERSPAȚIU.
Incertitudinea devine punctul central în juxtapunerea celor cinci viziuni artistice. În fizica cuantică, principiul incertitudinii al lui Heisenberg sugerează că, la nivel fundamental, particulele nu au poziții și viteze precise, ci o serie de probabilități. Această idee se reflectă în lucrările artiștilor, unde formele și structurile nu sunt fixe, ci fluctuează, transformându-se constant în răspuns la noi perspective și interpretări. Fiecare dintre artiștii participanți explorează incertitudinea într-un mod unic, aducând o perspectivă distinctă acestui concept. De la imagini onirice, unde granițele dintre realitate și imaginație sunt estompate, cum este cazul Sânzianei Gheorghe, la abstractul care reflectă complexitatea și ambiguitatea lumii moderne, în care formele se dizolvă și se reconfigurează într-un flux continuu, în situația instalației in-situ realizată de Mihai Toth, expoziția devine o serie de “superpoziții” (termen din știință – v. Ecuația lui Schrödinger).
Această abordare nu doar că evidențiază frumusețea și fragilitatea momentului prezent, dar și subliniază ideea că interpretarea artei este subiectivă și fluidă. Privitorul este invitat să-și aducă propriile experiențe și emoții în fața operei, generând astfel o interacțiune unică și personală cu fiecare lucrare. Prin intermediul acestei juxtapuneri, expoziția devine un microcosmos al incertitudinii, unde fiecare element contribuie la un întreg mai mare și mai complex. Artiștii nu oferă răspunsuri definitive, ci deschid ferestre spre noi modalități de a înțelege și de a experimenta realitatea. În acest fel, incertitudinea nu mai este văzută ca un obstacol, ci ca o sursă de inspirație și creativitate, o forță care împinge limitele cunoașterii și ale expresiei artistice.
O succesiune de poziții artistice pe care le putem privi ca pe un număr infinit de universuri paralele, oferă un alt cadru de interpretare. Lucrările prezentate pot fi percepute ca portaluri către aceste universuri alternative, fiecare lucrare reprezentând o realitate posibilă, o versiune diferită a unui moment, a unui gând sau a unei emoții. Această abordare rezonează cu ideea dualității finit-infinit, unde fiecare operă de artă este în același timp completă și în perpetuă evoluție, reflectând un univers vast și nelimitat de posibilități.
Procesul artistic devine astfel un cadru de experiment, în care observația și interacțiunea determină forma finală a lucrării. Fiecare interacțiune a publicului cu operele de artă poate fi văzută ca o „colapsare a funcției de undă”, un moment în care potențialele infinite ale operei devin o realitate specifică și tangibilă. Mirela Stoeac-Vlăduți, curatoarea expoziției “INTERSPAȚIU”
Fără comentarii