Veronica Neacșu (n. 1983) lucrează ca ilustrator și autor în studioul său din București. Lucrările ei sunt uneori monocrome, realizate în stilou și cerneală, sau în creion cu linii simple și libere, alteori artista folosește tehnici îndrăznețe de pictură colorată. Lumea ei ilustrată este delicată, deschisă, descrisă de spațiu negativ care îmbrățișează elementele ilustrate și permite accentelor de culoare să intervină jucăuș pe pagină. Veronica face parte din Clubul Ilustratorilor din România, iar munca sa a fost premiată și nominalizată la competiții internaționale de profil precum Bologna Children’s Book Fair, Golden Pinwheel Grand Award Shanghai, Astrid Lindgren Memorial Award. Am povestit cu Veronica despre procesul său de lucru și vă invităm să descoperiți alături de noi tehnicile deosebite pe care le utilizează, precum embosarea și lucrul pe carton.
1.Unde a început călătoria ta artistică și ce te-a inspirat să alegi să urmezi o profesie creativă?
Nu există un moment anume. Cred că lucrurile s-au adăugat strat cu strat și totul a dus în direcția artistică. Dar, ca să răspund mai exact, firul a fost următorul. Ca aproape orice copil mi-a plăcut să desenez, am început să studiez mai serios desenul, de pe la 10 ani, am făcut liceul de profil și apoi a urmat firesc și Universitatea de Arte. Dacă ar fi să numesc un moment cheie care mi-a dat o direcție clară, cu ce vreau să fac, a fost întâlnirea cu Stela Lie, cu Clubul Ilustratorilor și cu ilustrația. A fost ca un salt în gaura iepurelui din Alice.
2.Care e un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut când ți-ai început cariera?
Mi-ar fi plăcut să fi învățat mai multe lucruri tehnice și practice la început. Așa le-am învățat pe parcurs. Dacă ar fi existat o secție de ilustrație la Universitate aș fi aflat anumite lucruri mai repede.
3.Munca ta a câștigat recunoaștere la nivel internațional, a primit premii în competiții precum the Golden Pinwheel Grand Award din Shanghai, iar în 2018 te-ai numărat printre ilustratorii nominalizați la cel mai distins premiu de ilustrație din lume, Astrid Lindgren Memorial Award. Cum privești participarea la competiții internaționale, cu ce sprijină ele munca și cariera unui ilustrator?
Cel mai important premiu din lume este Hans Christian Andersen Award, un premiu care încununează și adună cariere de top, cu ilustratori și autori care au publicat la un alt nivel. Important este și Astrid Lindgren Memorial Award. Restul competițiilor sunt mult mai accesibile, îți înscrii lucrările singur și aștepți rezultatul. Ele au sens, sunt ca niște valuri, sunt ocazii bune să cunoști oameni din domeniu, să ai vizibilitate, și uneori să fii publicat.
Sunt sigură că un premiu nu creează ierarhii de nezdruncinat. Când am început să trimit lucrări la concursuri, mi-am dorit să să mă aventurez în lumea ilustrației din afara țării și așa am găsit eu cel mai la îndemână să o fac.
Lucrare finalistă la BCBF 2024, tehnică embossing
4.Ce parte a unei zile de lucru îți aduce cea mai mare plăcere?
Deși sunt o persoană nocturnă, dimineața lucrez cel mai bine. Mă simt bine când documentez și fac schițe, laboratorul este partea cea mai plăcută.
Lucrare pe carton dimensiuni mari, expusă la Salzburg 2023 în Expoziția „Inside Out”
5.Inspirație, motivație sau consistență?
Rețeta cred că este mai lungă, nu doar cu trei ingrediente, iar eu rețeta nu o am încă. Dar cred că motivație 99% și 1% inspirație. Din păcate, nu am respectat niciodată rețetele.
10 personaje din seria „365 de personaje, un personaj pe zi” din anul 2021
6.Ilustrațiile tale sunt sensibile, delicate, însă echilibrat contrastate de culori vibrante, încărcate cu un puternic simț al povestirii. Cum te asiguri că lucrările tale transmit în mod eficient narațiunea sau mesajul intenționat publicului cititor/ consumator de cărți pentru copii?
Nu fac ceva anume să mă asigur de asta. Când mă gândesc la cititorii copii, îmi place să desenez personaje care intrigă, amuzante, care stârnesc curiozitate, nu ilustrez descriptiv ceea ce este în text pentru că nu mi se pare necesar, îi las cititorului loc de interpretare, ca în filmele cu final deschis la interpretări.
Personaj articulat ce face parte din seria de 365 de personaje mici făcute în anul 2021
7.Multe persoane cunosc începutul unei lucrări. Ideea dă naștere unei schițe iar de acolo se întâmplă multe. Ce se întâmplă de acolo și cum arată pentru tine momentul în care spui „stop” ?
Depinde ce lucrez și pentru ce. Drumul de la idee la lucrarea finală este lung de cele mai multe ori, cel mai mult îmi place începutul, o idee generează o alta, așa apar liste cu planuri și idei, unele se întâmplă alteori nu. De cele mai multe ori îmi plac schițele din caiet, au o altă linie și o altă viață decât lucrările finale.
Lucrări ce fac parte dintr-un proiect personal- tehnica embossing și desen linie
8.Cât de importantă este experimentarea în munca ta? Poți împărtăși cu noi un exemplu de moment în care experimentarea a dus la un progres notabil?
Îmi place să lucrez minuțios, lent, calculat, curat și foarte atent, dar o altă parte din mine are nevoie de libertate a gestului. Așa că am echilibrat descoperind tehnica de lucru pe carton decupat, acolo experimentez alte gesturi alte mișcări, nu pot face ce fac pe hârtie, simt că asta m-a ajutat.
Cocollona, personaj ilustrat pe carton, din expoziția „Imagini care spun Povești”, Institutul Cervantes 2024
9.Spațiul negativ și tipografia jucăușă par a fi elemente recurente în ilustrațiile tale. Cum utilizezi aceste tehnici pentru a intensifica impactul vizual și pentru a comunica eficient mesajul ilustrației?
Îmi place să existe volum, fie că este colaj sau este o lucrare făcută la presa de gravură, este o surpriză și pentru mine și mă gândesc că este și pentru privitor. Cred că este vorba despre entuziasmul meu, îmi place procesul de execuție. Altfel, este costisitor să publici într-o tehnică experimentală.
Lucrare finalistă la BCBF 2024, tehnică embossing
10.Portofoliul tău cuprinde proiecte care îmbină și tehnici deosebite, precum embosarea și lucrul pe carton. Cum crezi că impactează alegerea tehnicilor, a materialelor, munca ta și ce alte materiale sau tehnici neconvenționale ți-ar plăcea să explorezi?
Da, îmi place să lucrez pe carton, îmi place culoarea și textura lui, un avantaj în plus este că nu intimidează ca o foaie de hârtie. Lucrez pe dimensiuni mari de 3 metrii sau pe piese mici de 3 centimetri. Sunt tehnici pe care le-am folosit doar pentru proiectele mele personale pentru că acolo am curaj.
Lucrări pe carton dimensiuni mari, expuse la Salzburg 2023 în Expoziția „Inside Out”
11.De multe ori, ca artiști, nu avem posibilitatea imediată de a cere feedback extern. Așadar, ne folosim de propriul ochi critic pentru a judeca o lucrare sau o etapă din proces, pentru a ajusta și ști cum să procedăm mai departe. Care este procesul pentru a-ți critica propria muncă?
Am lucrări care îmi displac, dar trec mai departe pentru că nu mai pot schimba. În anumite cazuri îmi dau seama prea târziu când ceva nu îmi place. Uneori pot modifica, de multe ori rămân cu stadiul la care am fost în momentul ăla. Nici aici nu am o rețetă dar cred că ajută de exemplu să știu de la început ce vreau.
Lucrare finalistă la BCBF 2024, tehnică embossing
12.Ce îți dorești să aprofundezi sau să înveți în următorul an?
Un vis este să fac animație, dar nu știu dacă se va întâmpla în următorul an.
9 personaje din seria „365 de personaje, un personaj pe zi” din anul 2021
13.Există multe mituri care răsar în minte atunci când se vorbește cu și despre artiști. Din punctul tău de vedere, care este mitul care merită a fi demontat și de ce ?
Nu le-aș demonta, le-aș lăsa să circule, aș face chiar un manual de utilizare al artistului, o idee care s-ar încadra la întrebarea precedentă.
Fără comentarii