Distribuie articolul:

Artiștii ceramiști din România au parte de o tradiție remarcabilă și diversificată, de la meșteșugurile tradiționale din zonele rurale la creatorii de obiecte unice, speciale, cu forme care nu pot fi copiate și culori îngemănate ce traduc emoții și transmit  mesaje  artistice spre utilizatorul final. Un brand care are unicitate și care poate fi caracterizat prin așa zisa ”imperfecțiune și relaxare în formele sale”, cu unghiuri și curbe necontrolate de vreun tipar, este cel al artiștilor Sebastian și Corina Sosin, numit simplu, Dirt Drama Ceramic.

1. Cine este artistul ceramist din spatele brandului Dirt Drama Ceramic? Ce te-a format ca artist?

Sebastian SOSIN de multe ori, dar și Corina SOSIN. Mă joc în pământ de câțiva ani, am început prin pandemie când era cu lockdown-ul și aparent mă descurc bine. Am fost încurajat de Victoria Finală să îmi iau cuptor, să cresc în afara living-ului unde îmi modelam primele obiecte. De fapt peste 100 de obiecte au fost făcute stand la masa din living, ascultând muzica. Sunt atras de imperfecțiunile și relaxarea ceramicii japoneze, de obiectele care chiar au personalitate fără a fi atent îndreptate și cu unghiuri perfect controlate. Cred că se creează o altfel de legătură între un asemenea obiect și utilizatorul lui. În ceramică formarea este infinită şi nu am o sursă exactă, încep cu niște idei, cu niște direcții şi le las să se ducă unde vor ele, nu îmi stabilesc niciodată ținte extrem de fixe, de rigide.

2. Cum îți găsești modelele, ai un tipar anume?

Nu, fără tipare, e complet liber procesul. Inspirația vine de oriunde, de la o pisică cu ochii bolnavi, la o frunză, o creangă, o culoare de glazură, chiar nu am restricții la sursa de inspirație. Cred că lipsa tiparelor este definitorie pentru Dirt Drama Ceramic, chiar dacă am creat un stil, de la măștile de perete, la cești/căni cu 3 sau 4 picioare.

3. Cum ai caracteriza creațiile tale unicat?

Eu îmi doresc să creez obiecte care ajung să aibă o legătură, o relație emoțională şi de ce nu fizică (sunt foarte texturate şi tactile) cu utilizatorul. De multe ori văd că legătura se formează de la prima întâlnire, mulți clienți văd obiectul şi îmi spun foarte clar „îl vreau pe ăsta”. Sunt şi clienți care le explorează pe îndelete, pe toate părțile până ajung să înțeleagă ce cană li se lipește cel mai bine de mână.

4. De ce ai ales să lucrezi cu lutul?

Nu am ales nimic, am fost curios foarte mulți ani, atras de obiecte create manual, nu industrial. Și evident, utilizator de astfel de obiecte. Până când curiozitatea m-a pus în fata unui pachet de lut și am început să înțeleg materialul, să înțeleg ce pot face mâinile mele cu el și tot asa. Cum ziceam, procesul e infinit. Chiar dacă nu îmi doresc, sunt obligat să fac pauze mari in lucrul cu lutul și mereu mă întorc cu foarte mare pofta și chef de modelat.

5. Cum ai caracteriza viața artiștilor în general la noi, încurajează creatorii sau nu?

Văd extrem de multe obiecte simple, chiar triviale şi îmi dau seama că este o presiune mare din partea clienților ca din creator să devii doar executant de obiecte care doar generează încasări mari. Nu avem oricum o relație prea sănătoasă cu ceramica, nici o tradiție, nici o școală ca alte țări și atunci e cumva normal procesul de învățare, de înțelegere. Dar mai e foarte mult până când creatorii vor fi încurajați și apreciați pentru ce fac.

6. Crezi că artiștii ar trebui să aibă un mentor/ îndrumător? Ai artiști pe care îi urmărești, care sunt buni de urmat ca model?

Știu din experiența mea că ajută foarte mult să te ghideze cineva când ești la început. În același timp, cel puțin teoretic (la mine, clar nu a fost cazul), exista riscul de a-ți dezvolta mai greu un stil propriu. La fel cum am aflat mai târziu că pot fi mai multe rezolvări ale unei teme, fiecare e liber să aplice ce metodă i se potrivește.

Cum ziceam, în primul rând inspirația japoneză : toată familia Hamada și evident toata familia Leach, cat se poate de britanică. După care vine o întreagă lista, foarte fluidă, de americani, japonezi, coreeni şi încă foarte mulți care îmi stârnesc curiozitatea. Și să nu uit de Alberto Bustos care îmi activează toată mintea.

7. Cum îți menții motivația și creativitatea în munca ta zilnică?

Îmi place ce fac, știu ca am un grup de clienți într-o creștere lentă, dar sigura și îmi văd liniștit de ale mele. Timpul este foarte restrictiv şi limitat, ceramica este un proces lent, consumator avid de timp şi mereu concentrarea mea este pe a crea obiecte noi.

8. Ce ne poți spune despre proiectele la care lucrezi acum?

În câteva zile mă voi întoarce la muncă, am trecut printr-o reorganizare prea lungă a spațiului de lucru şi deja a trecut mult prea mult de când nu am mai lucrat. Am o listă foarte lungă de idei, proiecte, comenzi mici şi va fi foarte intensă reînceperea activității. Vreau să creez obiecte mari, stil totem sau  mural, vreau să explorez o zonă nouă cu măștile mele.

9. Cum arată cumpărătorul/admiratorul ideal pentru lucrările tale ? Unde te putem găsi?

Mă puteți găsi la târgurile CIOB (17 noiembrie), la CoffeEast (aprilie 2025), poate la Piața de Artă și Design în 2025.

Pot fi contactat pe Instagram-dirt.drama, WhatsApp pentru stocul la zi, din păcate nu reușesc să îmi pun obiectele pe site, dar sper ca în curând voi rezolva și problema asta. La fel de ușor pot fi contactat şi pentru comenzi, chiar încurajez potențialii clienți să întrebe, să povestească şi poate legăm de o colaborare.

10. Ce sfaturi oferiți unui novice care ar vrea să își înceapă activitatea în domeniul artistic/creativ?

Să își găsească un loc unde poate lucra împărțind resursele atelierului, mi se pare esențial ca la început să nu fii nevoit să investești în propriul atelier. Ar fi indicat să își găsească un mentor, îndrumător, să fie ucenic într-un atelier. Chiar dacă cel mai probabil nu vei primi bani pentru munca prestată (de cele mai multe ori un atelier nu are resurse fizice şi materiale pentru a susține un ucenic), ce vei învață acolo este extrem de valoros.

Fotografiile aparțin celor doi artiști ceramiști, Sebastian și Corina Sosin