Distribuie articolul:

Ce tot atâta artă? Ei bine, arta vorbește, arta vindecă și cu siguranță arta depășește infinit contextul său vizual și scopurile estetice sau comerciale. Într-un colț liniștit al lumii artei vizuale, Diana Baltag îmbină fragilitatea naturii cu introspecția profundă, creând ilustrații cu povești deschise, lucrări ce devin mici exerciții de curaj. Arta Dianei este ca un jurnal vizual – delicat, onest și plin de semnificații adânci. Artista, care trăiește și lucrează în București, a început studiile de licență în 2016 la Universitatea Națională de Arte din București, Facultatea de Arte Plastice, departamentul Grafică și tot aici a absolvit și studiile masterale.
Utilizând diverse medii precum acuarela, plantele presate, creioanele și hârtia, lucrările Dianei explorează teme precum fricile profunde, vulnerabilitatea și intimitatea. Proiectele ei împletesc experiențe personale cu actul de a presa plante, ca modalitate de a păstra părți din trecutul artistei.
Împărtășind momente din propria-i viață și din intimitatea naturii, Diana ne invită într-o călătorie a auto-descoperirii și experimentării, unde fiecare lucrare este un pas spre vindecare.

1. Ce experiențe și momente simți că te-au format profesional sau personal și ce altele iți dorești să trăiești sau să creezi pentru ceilalți?

Cred că prima expoziție personală a avut un mare impact asupra mea. Mi-am dat seama că mulți oameni s-au regăsit în lucrările mele, am înțeles ce trebuie și ce nu trebuie să mai fac pe viitor și am reușit să îmi stăpânesc frica de a mă expune în fața unui public numeros. Sunt o persoană foarte retrasă, cu tendința de a se autoizola, așă că această primă expoziție a constituit un moment special care m-a scos din zona de confort și care mi-a demonstrat că pot face față unui eveniment de o asemenea importanță.
Îmi doresc să călătoresc și să întâlnesc oameni noi. Aș vrea ca acele călătorii să devină un factor care declanșează noi abordări artistice în practica mea.

Fragment din expoziția personală „Preserving Fragility”

2. Diana, în lucrările tale se simte o legătură profundă între fragilitatea naturii și introspecția personală, 2 subiecte care au compus și primul tău solo-show „Preserving Fragility” din 2023. Cum ai descrie legătura între aceste două teme? Ce înseamnă pentru tine ideea de „preservare a fragilității” și cum o aplici în munca ta?

Preserving Fragility a reprezentat încercarea de a expune publicului părți intime și de a oferi o mică incursiune în istoria personală. Chiar dacă fug de privirile celorlalți, am vrut să găsesc o modalitate de a arăta cine sunt, ce pasiuni am, ce iubesc/disprețuiesc, cine/ce a lăsat o amprentă asupra mea. Este important pentru mine să cartografiez fiecare moment din viața mea și să scot la lumină lucrurile care mă vulnerabilizează. Am descoperit că această modalitate de a expune fragmente personale îmi permite să depășesc perioadele dificile, clarifică procesul și mă ajută să mă vindec. Totul se întâmplă după termenii stabiliți de mine, iar expunerea părților intime este făcută controlat.
De exemplu, în expoziția Preserving Fragility jurnalul meu a fost deschis la anumite pagini și nu se putea răsfoi. A fost ca o ușă întredeschisă. Nu mi-am dorit să existe sentimentul că se intră în casa mea și că fiecare musafir pleacă luând o parte din mine.
Am vrut să (mă) expun atât cât am putut și să văd ce efect are acest exercițiu asupra mea.

Fragment din expoziția personală „Preserving Fragility”

3. La intersecția dintre ilustrație și natură, ce consideri că este mai important: procesul de creație sau mesajul pe care îl transmite lucrarea? Ce rol joacă fiecare plantă sau obiect în lucrările tale, dincolo de simpla lor estetică?

Consider că atât procesul de creație, cât și mesajul final sunt inseparabile și la fel de importante.
Plantele pe care le-am expus/desenat au, în realitate, dimensiuni mici. Chiar dacă au căpătat amploare atunci când au fost puse pe hârtie, plantele și-au păstrat delicatețea intrinsecă. Cu aceste noi dimensiuni, plantele funcționează ca un autoportret, un substitut pentru prezența umană. Ele mă descriu pe mine sau persoanele din viața mea. Fiecare plantă are propria energie, propriile  caracteristici. Prin alegerea unei anumite plante, pot exprima o gamă largă de emoții: vulnerabilitate, rezistență, fragilitate, creștere.
Obiectele evocă amintiri. Ele descriu preferințele fiecărei persoane și ne oferă indicii despre aparținătorii acestora. Fiecare obiect ales vine cu o istorie a sa, iar prin includerea lor în lucrările mele pot capăta o nouă semnificație.

4. Lucrările tale includ adesea texte și notițe care adâncesc legătura dintre ilustrarea plantelor și auto-reflecția. Ce importanță au cuvintele în munca ta? Cum îți integrezi propriile reflecții și citatele din poezii în creațiile tale vizuale?

Cred că acele mici texte vin să întregească ideea de pagină de jurnal. Fie că sunt citate din poezii, fie că sunt simple cuvinte sau chiar mâzgăleli care funcționează ca semne grafice, acele elemente descriu preocupările mele la momentul respectiv.
Cuvintele devin un instrument esențial în transmiterea mesajului meu, completează lucrarea și oferă context privitorului. Ele pot descrie desenele sau pur și simplu le însoțesc, dar niciodată nu apar fără un scop anume.

„Misfit”, 200×200 cm

5. Portofoliul tău include o gamă variată de medii, de la acuarele, la plante, lemn și argilă. Cum alegi materialele în funcție de tema sau mesajul lucrării?

Îmi place să experimentez cu diferite materiale și tehnici. Fiecare material poartă în sine o istorie care poate amplifica sau contrazice mesajul pe care vreau să îl transmit. Cum tendința este să mă axez pe trecut, folosesc materiale vechi pe care le găsesc la târgurile de vechituri sau la second hand. Am găsit foarte multe materiale care s-au dovedit un bun suport pentru lucrările mele.

Lucrări

6. Dacă ar fi să alegi o plantă care să te reprezinte pe tine ca artist, care ar fi aceea și de ce? Cum crezi că această plantă reflectă procesul tău artistic sau trăsături ale personalității tale?

Haha! Am deja una și se numește Mimosa pudica sau Touch-me-not (nu mă atinge). Este o plantă care are un incredibil mecanism de apărare: frunzele ei se închid în momentul în care este atinsă și se redeschid după câteva minute. Semănăm. Dacă aș putea, aș avea aceeași reacție. Faptul că aceasta se redeschide la scurt timp arată reziliență și o dorință de a se arăta dar doar în urma unor termeni bine stabiliți. Am încetat să văd acest comportament ca fiind greșit și să accept că aceste mecanisme vin din dorința de a ne proteja de un potențial pericol.

7. Pe profilul tău de Behance ai menționat că îți place să desenezi obiectele care te înconjoară. Dacă ai putea crea o „expoziție” a lucrurilor tale favorite, ce obiecte ai include și de ce? Care ar fi cel mai „ciudat” sau neobișnuit obiect pe care ai dori să-l expui?

În fiecare loc încerc să creez acel sentiment de laborator. Nu știu dacă este ceva ce nu am arătat deja. Nu cred că există un obiect pe care să îl văd ca fiind neobișnuit. Am expus borcanele mele cu plante, clasoare, jurnale, lucruri dureroase, fotografii din arhiva personală, obiecte care au aparținut familiei. Toate îmi plac, toate vorbesc despre mine și viața mea.

Din atelier

8. În calitate de art director la Harbor Review US, ne imaginăm ai o experiență vastă în colaborarea cu alți creatori. Cum îți influențează activitatea de art director viziunea ta artistică personală? Ai reușit să aplici tehnicile sau ideile pe care le folosești în propriile lucrări în mediul editorial sau în proiectele de colaborare?

Harbor Review este o ramură a editurii feministe Small Harbor Publishing, un spațiu online pentru poezie și artă la care am contribuit și eu. Anul acesta mi s-a oferit rolul de art director pentru editura Small Harbor Publishing și nu exista alt răspuns decât da. Acest rol nu doar că mă ajută din punct de vedere financiar, dar mă și validează ca artistă, îmi dă încredere în mine. Iubesc să lucrez cu poeții și artiștii din cadrul editurii și mă simt apreciată de fiecare membru al echipei.
În colaborările care au venit în urma relației mele cu editura folosesc adesea elemente grafice inspirate din natură. Pot spune că este un privilegiu că pot să rămân eu și în mediul editorial.

„I wait for you, you wait for me”

9. Care este momentul tău favorit din procesul de creație? Este acel moment când ai o idee clară, când „lucrul este gata” sau când întâmpini o provocare neașteptată care te duce într-o direcție cu totul nouă? Cum îți gestionezi momentele de blocaj creativ?

Îmi place foarte mult perioada de început, cea de documentare.
Foarte rar am o idee clară despre ce vreau să fac. Nu pot spune că ador să fac acele schițe pregătitoare. Vreau să desenez și să greșesc.
Momentele de blocaj creativ pot spune că sunt o adevărată problemă. Încerc să fiu blândă cu mine, dar acest lucru nu îmi reușește de cele mai multe ori. Refuz să mă oblig să desenez în fiecare zi în speranța că poate-poate vine vreo idee care să dea pe spate scena și piața artistică din România. Cred că mai am de lucrat la sentimentul de vină care își face loc în acele momente.

„Oh, my dear mother”, acuarelă

10. Cât de importantă este experimentarea în munca ta? Poți împărtăși cu noi un exemplu de moment în care experimentarea a dus la un progres notabil?

Este importantă și îmi doresc să experimentez mai des.
Am fugit multă vreme de desenatul pe hârtii de dimensiuni mari (tot ce depășea clasicul 50×70 cm). Îmi era teamă că desenele mele nu vor rezista, că se vor pierde pe dimensiunile acelea și că o să pară meschine. Aveam o părere greșită despre ce făceam. Prima mea expoziție a fost și primul moment în care mi-am propus să depășesc această barieră pe care singură mi-am impus-o și să trec la un nou nivel. Plantele și-au păstrat delicatețea, unele chiar au căpătat forță și au contrazis tot ce credeam până la momentul respectiv.

11. Ce crezi că este cel mai dificil când vine vorba de a crea o lucrare care să fie atât personală, cât și accesibilă publicului larg? Cum îți păstrezi autenticitatea într-o lume în care este ușor să te lași influențat de tendințele sau de așteptările altora?

Cred că este vorba despre echilibru. Am avut perioade de rătăcire în care consideram că este esențial să mă adresez unui public larg. Sigur că poate funcționa. În cazul meu a fost un slippery slope care a dus la o diluare a propriei viziuni artistice. Este important să cultivi un limbaj care te definește și să continui să îl dezvolți.
Odată ce am găsit un public care rezonează cu munca mea, am avut mai multă încredere în propria viziune și m-am împăcat cu mine.
Este important să rămân ancorată la ce se întâmplă în lumea artei dar să nu mă conformez prea mult la așteptările celorlalți.

„Stretch marks”

12. Au nevoie artiștii de feedbackul celorlalți pentru a crește? Cum distingi feedback-ul constructiv de cel negativ și care sunt strategiile pe care le folosești pentru a primi feedbackul în mod deschis și a face din el ceva util ție.

Da, artiștii au nevoie de feedback-ul celorlalți pentru a crește. Feedback-ul poate aduce indicii care să te ajute să evoluezi.
Fiind o persoană foarte sensibilă, dacă feedback-ul era unul dur, automat el se traducea ca fiind un atac personal. Sigur că nu este mereu așa. Feedback-ul constructiv îți oferă informații specifice despre ce funcționează bine într-o lucrare și ce ar putea fi îmbunătățit, fără să te judece pe tine ca artist. Feedback-ul negativ, pe de altă parte, te poate face să te simți atacat/descurajat/demobilizat.
Cât despre strategii… e important căror persoane le ceri feedback-ul și ce așteptări ai. Am învățat că nu trebuie să mă justific atunci când primesc o critică și că nu trebuie să fiu de acord cu feedback-ul primit, dar că e important să ai și o perspectivă din exterior.

Mici schițe

13. Pentru cei care sunt interesați să încerce tehnica plantelor presate sau ilustrațiile cu elemente botanice, ce sugestii ai pentru a obține cele mai bune rezultate? Există tehnici speciale pe care le folosești pentru a păstra culoarea și textura plantelor presate sau pentru a le integra armonios în lucrări mai complexe?

Pentru a presa plante, recomand achiziționarea unei prese pentru plante. Știu că suntem obișnuiți să presăm plante în cărți vechi, dar rezultatele diferă considerabil. Niciodată nu alegem plante cărnoase, cu frunze groase și flori bogate, pentru că pot mucegăi. Pentru acele plante există un proces diferit de uscare.
Recomand răsfoirea cărții Florilegium. The Book of Plants, de Basilius Besler, Taschen. Este o sursă foarte bună de informație iar ce îmi place foarte mult este că ilustrațiile botanice sunt organizate în funcție de sezonul în care găsim acele plante.
Recomand și A Garden Eden, Masterpieces of Botanical Illustration, tot de la Taschen. În această carte întâlnim un amestec între artă și știință. Oferă o gamă largă de exemple și poate ajuta la stabilirea unor compoziții armonioase.

Masa de lucru

*Toate fotografiile și ilustrațiile fac parte din arhiva personală a artistei.