În spatele „KSELEQOQYNQYSHY” („Casele cu Ochi Închiși”) sau pe scurt, KSELE, se află Lucian Niță, artist vizual multidisciplinar care își conturează în fiecare proiect propriul univers vizual. Printr-un mix ludic, suprarealist și pointilist, stilul lui îmbină elemente din cultura Hip-Hop, arta stradală și influențe din perioada lui de formare. Fiecare lucrare este o căutare continuă a perfecțiunii și autenticitații, și indiferent de natura proiectelor lui, KSELE rămâne devotat propriei viziuni și caută mereu noi modalități de a exprima adevărul lui artistic. Recent, lucrările sale au căpătat dimensiuni noi prin colaborarea cu MINA – Museum of Immersive New Art pentru expoziția imersivă One Night Gallery Love KSELEQOQYNQYSHY, prezentată inițial în București și apoi extinsă la MINA din Cluj-Napoca și MINA pop-up Timișoara.
KSELE ne-a acceptat invitația la interviu și ne-a prezentat răspunsuri bogate, introspective și inspiraționale, care ne-au oferit o viziune mai profundă asupra universului său artistic.
1. Ce reprezintă pentru tine ‘KSELEQOQYNQYSHY’? Când a început să prindă contur în mintea ta, si cum s-a manifestat pentru prima oară în lucrările tale?
Pentru mine “KSELEQOQYNQYSHY” sau de ceva timp prescurtat “KSELE”, reprezintă enciclopedia mea vizuală, transpusă într-o manieră ludică, suprarealistă și pointilistă.
Să-ți spun exact când a aparut numele “KSELEQOQYNQYSHY”, nu-mi mai amintesc, să tot fie 10 ani +. Personajele de acum aveau niște forme proto KSELE de ani de zile, încă de prin 2009-2010 făceam case alăturate cu personaje, ca mai apoi să se metamorfozeze în personaje-case/case-personaje. Dar și această metamorfoză de case turn-personaj, îmi dau flashback-uri de prin 2006 când desenam personaje suprapuse ce aminteau de totemurile nativilor americani.
Lucian Niță sau KSELE
2. Ești un artist vizual multidesciplinar, activând ca narator vizual, ilustrator, muralist, street artist și designer grafic.
Dacă ar fi să faci un exercițiu de imaginație: Cum crezi că ar arăta viața ta în acest moment dacă nu ai fi ales drumul artei vizuale și, implicit, inițierea KSELEQOQYNQYSHY?
După ce am plecat de pe băncile școlii, a apărut și momentul inevitabil, să “fii în rândul lumii”, ia-ți un job cu program 09:00-18:00 și mergi zilnic la birou, am făcut asta câțiva ani buni, dar mereu am simțit că nu e pentru mine. De aceea încurajez pe fiecare să meargă mereu pe ceea ce le dictează instinctul.
Suflet de artist am avut încă de mic, eram atras de desen încă de pe atunci, a urmat școala Waldorf în ‘93, apoi Liceul de arte și UNArte București, semnele sunt clare, altceva nu avea ce să fie.
Dar de dragul exercițiului, pot spune că mă uitam cu mare fascinație la documentare cu animale și aveam atracție spre zona ce ținea de studiul animalelor sălbatice. Zoologia din școala generală a fost cam singura materie la care învățam cu mare plăcere. Deci poate că aș fi mers pe zona zoologie, herpetologie și mai aveam atracție spre zona de paleontologie.
Mural, București (2022)
3. Crezi că fiecare artist ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai avut vreodată ocazia să mentorezi pe cineva? Care sunt artiștii care te inspiră și pe care îi urmărești în prezent?
Da și nu, acum ai destul material online prin care poți să fii autodidact, te poți uita la tutoriale întregi online chiar și cursuri pe platforme, cu zona care te interesează. Dar și asta o poți numi o formă de mentorat, indirect? Hmmm…? Poți spune că în formarea artistică din școală ai mentor profesorul de atelier. Mai apoi în facultate erai mai independent, primeai tema, veneai la corectură, primeai un feedback, iar mai departe tot tu trebuia să afli răspunsurile singur.
În zona de artă urbană, street art, graffiti mulți artiști vin din zona DIY. Totuși sunt grafferi care la început urmăreau ce făceau grafferii cu experiență și de acolo își creau niște direcții spre care aspirau, “vreau să ajung și eu acolo”. Intrau într-un crew și primeau indirect “mentorat” de la „ăia mai mari”, chiar dacă nu o numeau așa, tot era o formă de mentorat.
N-am avut ocazia să mentorez pe cineva, dar dacă apare ocazia și este timp pentru așa ceva aș face-o cu plăcere.
Lucrurile care mă inspiră sunt multe, tot ce e în jur mă inspiră, orice informație ce mă preocupă este un motiv de inspirație, dar principalul a fost mereu muzica. Muzica m-a activat și m-a pus într-o stare de lucru, de meditație, eu cu lucrarea.
Osgemeos sunt artiștii pe care îi știu încă de la începutul documentărilor mele despre street art. Ei făceau proiecte mari încă de pe la începutul anilor 2000, murale cu personaje uriașe pe toată clădirea, era ceva wow pentru vremurile acelea. În prezent sunt niște “undeground superstars” și cred că ei au pus o cărămidă solidă la mișcarea street art. Background-ul gemenilor brazilieni este cultura Hip-Hop, făceau graffiti încă din anii ’80, iar pe parcurs au adus în discuție zona de personaje pe pereți.
Mă regăsesc și eu în această poveste deoarece afinitatea pentru pereți, începe de prin anii ’90 și pleacă tot de la cultura Hip-Hop, graffiti, clipurile muzicale și coperțile de casete.
Muralul „ALL 4-1 & 1-4 ALL” la Outline Streetart Festival, București (2022), credit foto – Erik Zollner
4. Cum îți descrii procesul tău creativ? Care este fluxul tău de lucru și ce etapă îți place cel mai mult în acest proces?
Procesul creativ într-un proiect, contează foarte mult dacă are o temă ce trebuie “respectată” sau dacă am libertate deplină. În general cei care mă caută pentru un proiect, mă caută pentru stilul meu.
Când este vorba să aplic pentru un proiect la un festival de street art, să zicem, acolo ai o temă pe care trebuie să mergi, cu un concept coerent în direcția aceea. Aici este interesant pentru că genul acesta de open call-uri m-au împins să abordez un subiect diferit, decât aș fi abordat de obicei.
M-au provocat să răspund temei și în același timp am reușit să-mi păstrez identitatea vizuală.
Când a fost discuția „caselor” pe o temă dată, mereu am încercat să răspund briefului în stilul meu, astfel am explorat și un alt plan de expresie al „caselor”.
Când am libertate deplină, I just go with the flow.
Etapa care îmi place cel mai mult din proces este aceea în care am finalizat proiectul. Îmi place acel moment pentru că reprezintă răsplata muncii depuse, pot admira lucrarea, mă bucur de rezultat și pot derula în minte tot procesul care s-a petrecut, până la ajungerea în forma finală.
Finalul este ceea ce mă motivează să împing procesul spre o destinație clară.
Muralul „Ferma Animalelor” din cadrul evenimentului Memoriile Cetății, Timișoara (2019), credit foto – Sebastian Tătaru, Cristian Văduva
5. Ai lucrat la o serie de proiecte impresionante de-a lungul timpului, printre care:
⦁ prima ta expozitie personala, “TheMe From Socotra” la SUNSHINERS SHOWROOM “White Night of Galleries” – Varna, Bulgaria – 2018;
⦁ muralele de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – București (2018-2019) din cadrul proiectului Un-Hidden Bucharest, inspirate de expoziția personală;
⦁ intervenția din cadrul Street Delivery – București (2019) cu muralul Zebraism;
⦁ muralul „Ferma Animalelor” din cadrul evenimentului „Memoriile Cetății”- Timișoara (2019);
⦁ muralul din mansarda localului Lente din Dionisie Lupu – București (2019);
⦁ și colaborări internaționale, precum „Le M.U.R. de Bordeaux” – Bordeaux (2020) cu muralul The Land of No EGO și expoziția colectivă „ARBORESCENCE” – Bordeaux (2020) cu muralul realizat în galeria Magnetic ArtLab
⦁ muralul “Benjamin în Timișoara” din cadrul evenimentului „Memoriile Cetății”- Timișoara (2020);
⦁ muralul pe vaporetto “Benjamin exploratorul” din cadrul evenimentului „Memoriile Cetății”- Timișoara (2021);
⦁ FOOTSHOP x KSELEQOQYNQYSHY – aniversare FOOTSHOP 10 ani – Praga, Cehia (2021);
⦁ muralul “Moș Ploaie” din cadrul festivalului Artown – Ploiești (2022);
⦁ muralul „ALL 4-1 & 1-4 ALL” din cadrul festivalului de street art Outline – București (2022);
⦁ muralul de la Nod Makerspace făcut în cadrul Bucharest Stickerz Fest (devenit Bucharest Street Art Festival) – București (2023);
⦁ muralul în colaborare cu artistul RO din cadrul festivalului Artown – Ploiești (2023);
⦁ muralul „A Glimpse Of Urban Jungle” din cadrul evenimentului Bucharest Street Art Festival – București (2024);
⦁ intervenție în cadrul evenimentului „DOR de VARĂ” – Dumbrava Vlăsiei (2024).
Ai fost întotdeauna mulțumit de rezultatul final al lucrărilor tale? Cum îți gestionezi așteptările în fața unui proiect important?
Etica mea de lucru este ca eu să-mi dau ok-ul final. Dacă este ok lucrarea, din punctul meu de vedere, atunci ea merită să fie văzută și de public. Sunt cel mai mare critic al meu. Cum ziceam ceva mai sus, procesul de lucru este direcționat spre scopul final, acela în care toată presiunea dispare și mă pot bucura de rezultat, deci da, la final mă bucur de ceea ce am putut realiza. Așteptările indiferent de situație, ele sunt sus, datorită “defectului profesional” sunt un perfecționist, dar știm cu toții că perfecțiunea pe care artiștii și-o doresc s-o atingă nu va fi niciodată atinsă. Indiferent de nivelul de evoluție la care ai ajuns, mereu va fi această sete de perfecțiune. Totuși acest lucru este pozitiv, pentru că mereu ești în căutare de progres și astfel evoluezi.
Muralul „The Land of No EGO” la Le M.U.R. de Bordeaux, Franța (2020), credit foto – Pierre Lecaroz
KSELEQOQYNQYSHY x Footshop – aniversare 10 ani, Praga, Cehia (2021)
Muralul „Zebraism” la Street Delivery – București (2019) – credit foto – Alexandra Niță
6. Cum îți stimulezi imaginația și continui să inovezi cu noi personaje și compoziții? Există momente când nu te simți inspirat sau nu ai energia necesară pentru a crea? Cum depășești acele perioade?
Când nu este energie, iau o pauză și mă odihnesc, fac alte lucruri. Dacă este nevoie să lucrez și nu este pornire, mă activez pur și simplu: 5, 4, 3, 2, 1 start și desenez.
Când sunt blocaje ăsta este singurul lucru pe care îl poți face, începi să desenezi și te activezi.
Intervenție în cadrul evenimentului „DOR DE VARĂ”, Dumbrava Vlăsiei (2024) – arhivă personală
7. Din portofoliul tău, care consideri că este personajul sau compoziția cea mai apreciată de public? Care este feedback-ul pe care l-ai primit cel mai frecvent și cum îți influențează acest lucru abordarea creativă?
Vorbind despre murale, acestea sunt în spațiul public, iar oamenii au acces fizic la ele mereu. Nu știu ce lucrare a atras mai multă admirație, acest aspect nu am de unde să-l cunosc, știu doar feedback-ul direct de la oameni, asta se întâmpla când lucram la ele (murale) și interacționam direct cu ei, la fața locului. Mai știu despre aceste feedback-uri de la ghizii care se ocupă cu tururile ghidate de street art.
Bineînțeles că un feedback pozitiv te încarcă cu o energie bună și te motivează să vrei să o mai faci, iar și iar, să le “povestești” în continuare oamenilor despre lumea ta. Fiind un spațiu public cred că feedbackul oamenilor este important, pentru că arta aceea o lași pentru ei, tu mergi mai departe spre alt proiect, dar ei zilnic se vor întâlni cu arta ta în drumul lor spre casă.
Abordarea creativă nu se schimbă cu absolut nimic, ceea ce fac, o fac oricum și consider că este o direcție bună, deoarece este adevărul meu, iar faptul că oamenilor le place ceea ce fac, este un bonus pentru mine.
Muralul “Benjamin în Timișoara” din cadrul evenimentului Memoriile Cetății, Timișoara (2020), credit foto – Sebastian Tătaru
8. Ultima ta expoziție la care publicul larg a călătorit în lumea fantastică KSELEQOQYNQYSHY a fost expoziția imersivă One Night Gallery Love KSELEQOQYNQYSHY de la MINA – Museum of Immersive New Art din București, din 17 octombrie 2024. Selecția expoziției a cuprins murale și ilustrații din portofoliul tău, animate cu ajutorul echipei de animatori MINA.
Ce ne poți povesti despre cum a luat formă această colaborare și despre pregătirea pentru expoziție?
Colaborarea a venit la inițiativa echipei One Night Gallery, răspunsul meu a fost unul afirmativ și astfel ne-am apucat de treabă. Tot acest proces a însemnat un dialog back and forth între mine echipa One Night Gallery, echipa MINA Studios care s-a ocupat cu aducerea la viață a artei mele, echipa muzeului MINA și a compozitorului care s-a ocupat de partea muzicală a show-ului. S-au selectat lucrări existente și s-a intervenit pe ele, unele lucruri au trebuit refăcute pentru a putea fi animate, s-au făcut și lucruri noi speciale pentru acest show, s-au pregătit elementele care mai apoi au fost puse în mișcare. S-a lucrat intens pentru acest show și s-au adunat multe nopți albe.
Astfel împreună am realizat acest show și cu această ocazie vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect.
Show-ul încă se poate vedea la muzeul MINA București, mai nou el se poate vedea și la muzeul MINA din Cluj-Napoca, iar acum se proiectează și la MINA pop-up Timișoara.
Vernisajul expoziției imersive „One Night Gallery Love KSELEQOQYNQYSHY”, Muzeul MINA, București (2024), credit foto – Andreea Radu
Vernisajul expoziției imersive „One Night Gallery Love KSELEQOQYNQYSHY”, Muzeul MINA, București (2024), credit foto – Andreea Radu
9. Care este lucrarea ta preferată din portofoliul tău și ce îți place cel mai mult la ea? La ce proiecte lucrezi în prezent și ce îți dorești să realizezi în continuare?
Pentru fiecare mural realizat aveam chestia asta că e o lucrarea fresh și că e preferata, apoi mergeam mai departe la următoarea. Dar și acum dacă dau timpul în spate și răsfoiesc prin paginile portofoliului îmi văd evoluția și totuși încă îmi plac lucrările vechi, fiecare are povestea ei și a fost făcută cu pasiune la momentul respectiv. Muralul “Moș Ploaie” din cadrul festivalului Artown de la Ploiești este o lucrare care îmi place, muralul „ALL 4-1 & 1-4 ALL” din cadrul festivalului Outline este o lucrare care îmi place.
În acest moment lucrez la un mural nou, mai multe detalii nu pot da acum, stați cu ochii pe pagina mea de instagram KSELEQOQYNQYSHY, o să postez mai multe detalii curând, undeva prin Decembrie o să se fructifice lucrurile la care lucrez acum în prezent.
Îmi doresc să fac în continuarea ceea ce fac și acum.
Muralul “Moș Ploaie” din cadrul festivalului Artown – Ploiești (2022), credit foto – Erik Zollner
10. Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să înceapă o carieră în domeniul artei vizuale? Care sunt provocările întâlnite de tine ca freelancer în această industrie și ce lecții ai învățat pentru a le depăși?
I-aș sfătui să-și facă un portofoliu puternic pe care să-l pună online, să-și crească paginile de social media în mod organic, pagini pe care le recomand să le facă să arate profesionist.
Să aplice constant la concursuri creative, proiecte creative, festivaluri etc.
Un lucru pe care îl pot spune pentru cei la început de drum, ar fi să nu renunțe și să continue să facă lucruri, iar dacă lucrurile nu se leagă, să aibă răbdare, ele se vor materializa până la urmă.
Dacă au nevoie să-și pună lucrări la portofoliu (murale) și dacă asta implică să facă și muncă pro bono, s-o facă. Asta dacă nu au presiunea financiară. Odată ce au adunat destul material de calitate în portofoliu și oamenii încep să-i remarce, să nu mai facă muncă pro bono.
Poate vor fi momente când vor apărea proiecte din care nu ies așa mulți bani, dar care le oferă ceva, cum ar fi expunere sau alte avantaje, se pot băga și în astfel de proiecte, dar să aibă grijă, mereu să lucreze cu oameni profesioniști.
Lucrurile iau timp și trebuie să înțeleagă, chiar și dacă ajungi să ai proiecte mari și ți-ai făcut deja un nume, în viața de freelancer, ai momente când poate nu se întâmplă absolut nimic. Acel timp trebuie să ți-l ocupi cu ceva. Networkingul și socializarea contează, îți deschid calea spre oportunități, aviz introvertiților. În viața de artist freelance chiar și dacă ai demonstrat ceea ce poți face, mereu trebuie să aplici și să demonstrezi lucruri, este mereu o competiție, dar și în această competiție este loc pentru toată lumea, undeva fiecare își găsește locul, trebuie doar să aibă răbdare.
Nu renunțați, orice ar fi, o veți face să meargă și lucrurile se vor fructifica în proiecte.
Poate când aveți așteptări la un anumit proiect să se lege, poate chiar atunci nu se leagă și poate pe neașteptat un alt iepure o să sară din altă parte. Lucrurile sunt imprevizibile și trebuie să învățați să îmbrățișați asta. Dar și această imprevizibilitate este rezultatul unei munci în spate, muncă descrisă mai sus. Succes!
Muralul „A Glimpse Of Urban Jungle” din cadrul evenimentului Bucharest Street Art Festival – București (2024), credit foto – Erik Zollner
NO COMMENT