Distribuie articolul:

Ai crezut că designul de personaje e doar despre desenele din copilarie? Gândește-te din nou! Alexandra, om de 30 de ani, artist de 15. A studiat grafica publicitară, apoi a zburat din cuib cu gândul la o carieră în ilustraţia de carte, character design şi animaţie. O atrag miturile, fantezia şi poveștile, subiecte pe care le explorează prin artă digitală sau tradițională. Alexandra
creează universuri captivante unde fiecare personaj reprezintă o piesă din puzzle-ul lumii din care provine, lumi în care poveștile sunt spuse fără a fi rostit un singur cuvânt. Artista crede cu tărie că talentul nu este un dar înnăscut, ci o muncă constantă, iar acest lucru se reflectă în fiecare proiect pe care îl abordează. Fie că lucrează pentru clienți internaționali sau pentru proiecte personale, practica ei înglobează disciplină, research și o iubire imensă pentru narațiunea vizuală și detalii. Curioși să aflați ce dă sens lumii sale și care sunt skill-urile esențiale unui character designer? Vă invităm să pășiți în lumea feerică a Alexandrei! Warning: You might not ever want to leave it.

1.Cine este Alexandra și ce îi umple inima de fericire?
Alexandra este un ecou al multor lucruri care au fost și o întrezărire a altor lucruri care vor fi. Așa pretențios cum sună răspunsul, întrebarea “cine ești” îmi dă cu virgulă de vreo câțiva ani încoace. Presupun că sunt într-o perioadă de tranziție. Momentan sunt artist.

Cu fericirea e altceva, pe ea pot să o definesc foarte ușor. Sunt norocoasă să am un soț minunat care mă face un om mai bun, un “acasă” luminos, o grădină care îmi taie răsuflarea (niciun workout nu-i mai vânjos decât datul la sapă), o curte plină de animăluțe, o familie iubitoare și caldă și mai ales, o ocupație/hobby/carieră/pasiune care îmi dă scop – arta.

2.Ai urmat studii în ilustrația de carte, iar mai apoi ai lucrat ca freelancer, designer grafic și art director, în industria aplicațiilor și jocurilor pentru telefonul mobil. Cum simți că te-au ajutat studiile și experiența variată de lucru să îți conturezi stilul și formezi practica ?
Studiile au fost o perioadă de foc pentru mine – investeam mult timp și ceva bani (poza mea ar fi în dicționar sub stereotipul studentului sărac XD) și trebuia să fac tot posibilul să “reușesc”, așa că am investit și multă muncă. La liceu am studiat arhitectura, iar din facultate am ieșit cu licență și master în grafică publicitară (?). Încă nu mi-am ridicat diplomele, așa că nu știu ce scrie pe ele. Totuși lucrez în domeniu de aproape 10 ani, deci nu am prea avut nevoie de diplome.

De freelancing m-am apucat din timpul facultății, pe site-uri care nici nu știu dacă mai există. Am avut câteva proiecte pe character design la care lucram printre temele de la cursuri, uneori și noaptea, cu tutoriale de pe YouTube alături. Așadar studiile au fost un amalgam de informații – o parte de la cei câțiva profesori care au respectul meu etern și o altă parte de pe internet, din orice sursă (gratuită) la care am putut ajunge. Am rămas din fericire cu o sete de învățare care mă mână și acum, așa că nu pot spune că studiile s-au terminat și sper că nu se vor termina – nu vreau să mă aud spunând vreodată “gata, știu destule”. Există mereu ceva nou de învățat.

Pe scurt, îmi place mult munca, e singurul câmp din viață în care sunt cu adevărat disciplinată. Îmi place să studiez, să învăț, să mă uit apoi în urmă și să văd cum mi s-a îmbunătățit tehnica. Chestia mea preferată este să termin o lucrare și să îmi fie inundată inima de bucuria lucrului bine făcut.

3.Ce te-a determinat să te specializezi în designul de personaje pentru jocuri, coperți de cărți sau pentru platforme de streaming muzical și comenzi personalizate cu alte valențe? Ce te inspiră cel mai mult în abordarea acestor tipuri de proiecte?
Jocurile video și filmele animate, 100% cele mai mari surse de inspirație. Dacă aș putea să mă joc și să desenez în timp ce am și o animație pe fundal, aș fi ocupată pentru eternitate.
Designul de personaj și concept art-ul sunt două idei care m-au fascinat imediat ce am auzit de ele. Ideea de a crea un personaj care îți spune o întreagă poveste prin statură, haine, accesorii și expresia feței și care mai e și interesant vizual în același timp? Wow. E ca o limbă străină pe care nu o vorbeam, dar suna atât de frumos încât n-aș mai fi fost întreagă dacă nu o înțelegeam.
În mare, poveștile sunt esența – aș putea spune că designul de personaje este un mod alternativ de a spune povești, povești pe care le primești ca recompense dacă te oprești și privești cu atenție.

4.Dacă nu ar fi fost character design, ce altceva ar fi fost?
Animație. Filmele animate au un loc foarte special în ochii mei. Când creșteam eu, “desenele” erau pentru copii, am întârziat la școală de nenumărate ori pentru că Spioanele erau pe Jetix. Acum avem suficiente exemple de animații care sunt făcute cu un public adult ca țintă, ceea ce nu face decât să sublinieze importanța filmului animat: nu e un gen sau o categorie (drama, comedie, acțiune) ci un mediu care le poate cuprinde pe toate, în care fiecare detaliu contează pentru că a stat cineva să îl pună acolo cu mult efort.
Țin musai să menționez filmele de la Studio Ghibli, care m-au schimbat ca om. Sunt atât de pline de detalii lucrate minuțios, totul este atât de gingaș, de fantastic, de demn. Sunt filme din care dragostea pentru artă curge în cascade, fapt care este remarcabil în sine. Aș fi în culmea fericirii să pot reda aceeași dragoste prin arta mea, dar mă mulțumesc și cu faptul că mi-a fost dat să recunosc acest soi de dragoste când îl văd.

5.Lucrezi frecvent cu clienți privați internaționali. Care sunt diferențele pe care le-ai observat între piețele internaționale și cea din România în ceea ce privește cerințele și așteptările pentru ilustrație, îndeosebi pentru character design?
Din fericire, standardele ce țin de calitatea artei sunt aceleași pentru ambele piețe. Desigur că diferă de la client la client, dar în mare oamenii cu care am lucrat au știut ce își doresc și am putut să facem lucrări faine. Diferențiatorul este, desigur, bugetul. În România, 100 de euro are o valoare, în timp ce în Germania are cu totul alta. Se poate plăti și la noi bine, dar e greu să găsești oamenii care sunt dispuși să investească. Adevărul simplu este că, la noi, banii sunt mai puțini, așa ca designul de personaj, ilustrația, arta cu totul cade pe o treaptă inferioară. Nu că nu se vrea, ci că nu se poate. Dar am încredere, parcă-parcă văd o luminiță la capătul tunelului, lucrurile se îndreaptă spre bine.

6.Anatomia este o componentă foarte importantă în lucrările tale, iar tu ai o stăpânire impecabilă a acestui aspect. Cum abordezi desenul formei umane atât de fluent? Există tehnici sau exerciții speciale pe care le urmezi pentru a perfecționa anatomia în desenele tale?
Hah, anatomia este inamicul numărul unu! Încă mă lupt cu ea și de foarte multe ori mă trântește de nu știu ce-i cu mine. O mică anecdotă pe subiect: eram în perioada studiilor și, în timpul atelierului de crochiuri, întreb profesorul despre cum se desenează un genunchi în perspectivă. El se uită la mine și îmi zice “păi, desenezi genunchi până îți iese”. I-am ținut ranchiună acelui profesor foarte mulți ani după acest răspuns nesatisfăcător, dar nu greșea. Singurul mod de a învăța este exercițiul. Desigur că puțină îndrumare nu strică! Stan Prokopenko sau Proko este o sursă incredibilă de cunoștințe despre anatomie artistică.
Ca exerciții, fac desene rapide uneori, schițe după model în maxim un minut, pentru a surprinde esența mișcării unui personaj (gesture drawing). Alteori desenez un schelet uman și îl completez cu mușchii adecvați, iar alteori pur și simplu răsfoiesc prin lucrările altor artiști mai copți decât mine, încercând să fur meserie.

7.Ce aspect al meseriei tale te bucură cel mai mult?
Faptul că există? Îmi este super greu să zic cu precizie, să pun degetul pe o singură arie. Uneori niște simple mixuri de culori mă înduioșează până la lacrimi fără să știu neapărat de ce.
Desenez ceva, niște doodles, și mă gândesc că acum multe milenii, un alt sapiens a stat într-o lume total diferită și a desenat și el cum s-a priceput mai bine, într-un mod complet sincer. Mă bucură gândul că experiența artei face parte din specia noastră, că arta face parte din istoria omului, cu bune, cu rele. Avem artă, prin urmare, lumea face sens 🙂

8.Care sunt 3 skill-uri care ți se par esențiale în profesia ta?
Spirit de observație – să te uiți și să înțelegi ce vezi, să observi detalii și să îți dai seama cum formează ele un tot funcțional.
Disciplină – asta e bună la partea aceea de grind care nu e mereu plăcută. Sunt multe de învățat şi doar 24 de ore într-o zi, aşa că orice exercițiu e un pas înainte.
Abilitatea de a te documenta, de a face research – nu ştiu dacă e un skill, dar e super important. Detaliile unui personaj trebuie sa curgă în mod firesc iar pentru asta artistul trebuie să fie pe cât de curios, pe atât de informat.

9.Designul de personaje este un domeniu atât de imersiv și personal. Care sunt trăsăturile esențiale pe care trebuie să le aibă un personaj pentru a simți că ai surprins esența lui? Este vorba de un sentiment, o trăsătură specifică, sau o poveste mai profundă?
Să luăm un exemplu: personajul (să îi spunem Adam) care trebuie creat e dintr-o lume a magiei, inspirată din Anglia medievală, dar într-o epocă de gheață. Având în vedere abilitățile lui Adam, poziția sa socială și mediul în care trăiește, cum vor arăta hainele sale în lipsa materialelor moderne şi a maşinii de cusut? Dar părul? A avut oare un accident când studia o vrajă a focului şi i-a fost arsă o parte din freză? Care sunt cele mai de preț obiecte din posesia sa şi cum le cară? Are o boceluță, o borsetă, un ghiozdan?
Pentru ca un personaj să prindă viață, trebuie să fie o piesă din puzzle-ul lumii din care provine iar aparențele sale trebuie să-i reflecte viața.

10.Care crezi că este partea cea mai provocatoare din procesul de design și ilustrare al unui personaj ?
Menținerea echilibrului dintre “the rule of cool” și funcționalitate este mereu o provocare. Pentru mine este foarte important ca personajele să arate ca niște indivizi care au loc și sens în lumea lor. Da, poate personajul X este the chosen one, cel care va salva lumea, chiar dacă are doar 14 anișori, dar sabia lui nu poate fi de două ori mai mare și mai grea decât el. Oricât de cool ar fi săbiile uriașe, nu au ce căuta într-un design, nu fără o explicație solidă care să o susțină.

11.Există multe mituri care răsar în minte atunci când se vorbește cu și despre artiști. Din punctul tău de vedere, care este mitul care merită a fi demontat și de ce ?
Talentul înnăscut este un mit. Desigur că putem vorbi despre predilecții și tipuri de temperamente care se potrivesc unor anumite activități (cum ar fi statul cu ochii pe hârtie ore în șir), dar niciun artist nu a ajuns unde este fără studiu, explorare și exercițiu. Cred că este important ca publicul larg să înțeleagă că arta necesită multă muncă, că nu este o abilitate cu care doar câțiva norocoși se nasc.

12.Ce crezi că e important să cunoască consumatorii de ilustrație, clienții, despre character design?
O direcție artistică slabă poate fi motivul pentru care un film, o carte sau un joc poate eșua. Publicul larg nu știe ce face un design să fie bun din punct de vedere tehnic, dar simte când ceva este în neregulă. Partea de storytelling și vizualul (și mecanicile, cum este cazul jocurilor) sunt părți egale ale unui proiect și trebuie să se completeze reciproc. Poate că personajul descris este cel mai înfricoșător și mai întunecat om din lume, dar dacă designul este ridicol și îți vine să râzi când îl vezi, îți va fi tare greu să îl iei în serios, atât pe el cât și evenimentele din jurul său.

13.Care este un tip de proiect pe care ai dori să-l explorezi în viitor? Ce frontieră creativă vrei să depășești?
Îmi doresc tare tare mult să îmi creez propriul joc, care să conțină și design de personaj, și storytelling, și animație. Scopul este să iau din ce am învățat până acum și să sintetizez aceste cunoștințe într-un singur proiect în care direcția creativă îmi aparține cu totul. Vreau să spun o poveste care să fie ecoul tuturor experiențelor de până acum.

14.Dacă ar trebui să continui versul următor și să îl adaptezi lumii ilustrației, poate chiar cea a designului de personaje, cum ai continua?
Somewhere over the rainbow/ Way up high
There’s a land that…….has infinite hours in a day
And I get to paint and plant and play

*Toate fotografiile și ilustrațiile fac parte din arhiva personală a artistei.