O întâlnire cu Alice Popescu este ca o plimbare în parc într-o zi de primăvară cu mult soare și miros de flori de tei. Prezența ei îți inspiră frumusețe, eleganță și te face să te simți specială și asta se reflectă și în bijuteriile pe care le creează cu dedicație și pasiune.
Au trecut 8 ani de când am scris primul articol despre Alice Popescu și mă bucur să am ocazia să vă povestesc ce bijuterii minunate a creat și cum a evoluat Alice ca artist.
Alice Popescu
1. Ce înseamnă pentru tine să creezi bijuterii?
Am început să mă dedic bijuteriilor destul de târziu în viață. Mi-a luat mult timp și încă nu știu dacă pot îndrăzni să mă definesc artist, dar am simțit dintotdeauna o conexiunea profundă cu lumea artei, în orice formă de expresie. Eu am o pregătire de arhitect, am absolvit Facultatea de Arhitectură Ion Mincu din Bucureșți, dar nu mai profesez de mulți ani. Am descoperit universul bijuteriilor puțin din întâmplare, realizând niște desene pentru altcineva care producea bijuterii. Asta mi-a trezit curiozitatea, iar curiozitatea s-a transformat in interes și adevărată pasiune. Am realizat că puteam, prin a crea bijuterii, să găsesc o cale de expresie artistică. Bijuteria este, pentru mine, o operă de artă pe care o porți, are o valoare estetică, dar și o puternică valorare simbolică. Ceea ce caut eu este să creez bijuterii care să placă, dar și care să fie purtate cu drag, să se instaureze acea conexiune intimă, emotivă, care să devină parte din trăirea unică, personală a celui care o poartă.
Alice Popescu
2. Cum ți-ai dezvoltat stilul personal de design de-a lungul anilor? Există influențe specifice care te-au ghidat?
Eu m-am format ca artist bijutier la Scuola Orafa Ambrosiana din Milano, orașul în care trăiesc. Am urmat cursul baza complet și apoi cursuri de specializare de modelare de ceară, montare de pietre, chasing and repoussé și anticlastica, keum boo, electroforming. Am experimentat diverse tehnici și, privind în urmă, îmi dau seama că stilul bijuteriilor din primii ani era destul de eclectic. Dar mi-a plăcut de la început tehnică de chasing and repoussé, sub îndrumarea maestrului Germano Sigolo. Tehnică per care am perfecționat-o, la distanță de câțiva ani, împreună cu anticlastica, urmând un al doilea curs cu Germano Sigolo. A fost un fel de dragoste la prima vedere față de aceste tehnici de prelucrare a metalului. Și am avut intuiția unui potențial imens de expresie artistică, utilizând aceste tehnici tradiționale (prelucrarea plăcilor de metal prețios cu dalta și ciocanul există din antichitate), pentru a le transpune în forme contemporane.
Pregătirea mea de arhitect mi-a influențat desigur stilul, manifestându-se în formele bijuteriilor mele, prin contopirea rigorii tehnice cu exprimarea emotivă și artistică. Bijuteriile pe care le creez sunt geometrii care prind viață, în căutarea armoniei, elemente în mișcare. Exprimarea mișcării și a dansului revine foarte des în operele mele, dansul fiind o altă mare pasiune a mea. Creez astfel unicate, opere care iau naștere în dialogul lăuntric dintre tradiție și viziunea mea personală contemporană, sculpturi purtabile realizate în argint, aur sau cupru, cu tehnicile de chasing and repoussé și anticlastica, urmând instinctul meu creativ. De altfel, prin aceste tehnici, fiind vorba de modelarea unor plăci de metal foarte subțiri, ele nu pot fi replicate, deci nu se pot realiza decât piese unice.
Bijuterie creată de Alice Popescu
Cred de asemenea că nimic nu se creează din senin. Trebuie să ai o înclinație artistică, desigur, dar mai sunt două ingrediente necesare: deprinderea tehnică, meșteșugul, indispensabil pentru a crea bijuterie handmade de calitate și apoi inspirația, referințele, modelele culturale. Chiar dacă inspirația este un proces misterios și avem senzația că este spontană, ea naște din tot ce este bagajul nostru cultural, care s-a stratificat în timp. Eu trag inspirație de la maeștri bijutieri pe care i-am cunoscut și care mi-au fost dascăli, sau pe care îi cunosc doar după nume și opere, cum ar fi Michael Good, cel care a redescoperit tehnica anticlastica. Dar dincolo de arta bijuteriei, nenumărați artiști au fost și sunt sursă de mare inspirație pentru mine. Formele pure ale sculpturilor lui Brâncuși, poezia arhitecturilor lui Carlo Scarpa sau ale lui Kengo Kuma, mai în zilele noastre, sunt doar câteva nume.
3. Povestește-ne despre procesul tău creativ. Cum îți găsești inspirația pentru fiecare nouă colecție?
Fiecare bijuterie a mea ia naștere printr-un proces natural și spontan, dintr-o necesitate lăuntrică de expresie creativă. Totul poate fi sursă de inspirație. Nu este necesar să fie evidentă, uneori se ascunde în ceea ce ne înconjoară în cotidian, în micile detalii care îmi stârnesc curiozitatea și mă încântă. Poate să fie o frunză sau petalele unei flori care unduiesc în bătaia vântului, un văl care se ridică, picătura de rouă, o aripă în zbor, jocul de umbre și lumini. Emoțiile lăuntrice sunt surse de inspirație. În tot ceea ce mă înconjoară și ce vibrează în sufletul meu, găsesc poezia pentru a crea o bijuterie.
Bijuterie creată de Alice Popescu
Bijuterie creată de Alice Popescu
Bijuterie creată de Alice Popescu
Nu-mi este ușor să descriu procesul creativ, tocmai pentru că naște din pornire lăuntrică. Inspirația este, aș putea spune chiar că nu mă părăsește niciodată. Partea interesantă este traducerea unei imagini sau a unei trăiri interioare într-un obiect artistic purtabil. Dar aici pot spune că tehnicile pe care le folosesc mă ajută foarte mult, pentru că sunt plastice, reușesc cu ajutorul lor să modelez metalul, să-i dau formă, mișcare, vibrație. Realizarea unei bijuterii unicat înseamnă multe ore petrecute în atelier, la bancul de lucru, cu dăruire și răbdare, plecând de la ideea inițială care m-a inspirat, pentru a o transpune în metal, căutând mai întâi cu ajutorul desenului și al modelării găsirea unor soluții tehnice și proporții armonioase, apoi traducerea în obiectul în sine prin prelucrarea metalului. De fiecare dată, dincolo de dificultățile tehnice pe care le pot întâmpină și care sunt inevitabile, rezultatul are de fiecare dată ceva miraculos, care îmi umple sufletul.
Iubesc, mai presus de orice, libertatea artistică. Dar bijuteria privită că opera de artă purtabilă te face să întâmpini dificultăți și limitări în procesul de realizare a ei. Îmi place să abordez aceste limitări ca pe provocări stimulante. De pildă, sunt competiții lansate pe o anumită temă, sau idee și mi se pare foarte interesant să găsesc denominatorul comun între stilul meu și acea idee și să urmez acel fir care mă ghidează în găsirea conceptului care să răspundă temei date. Foarte stimulant pentru mine este și crearea unei bjuterii pe măsură, personalizată. Îmi doresc să instaurez de la început un dialog și o comunicarea profundă cu persoana care va purta bijuteria pe care urmează să o creez. Voi realiza o bijuterie în stilul meu, dar ea va încarna esența celei sau celui care o poartă.
4. Ce provocări ai întâmpinat ca artistă și cum le-ai depășit?
A crea bijuterii manual, în singurătatea lungilor ore de laborator, cere pasiune, dar și determinare și răbdare, multă răbdare. În afară de asta nu am ales calea cea mai rapidă, deoarece tehnicile pe care le folosesc și pe care le-am descris mai sus presupun timp și migală. Eu am hotărât, acum câțiva ani buni, ca această activitate să rămână pentru mine un hobby și nu o meserie din care să trăiesc. Asta pentru că îmi doream mai presus de orice să-mi păstrez libertatea de a crea după propria inspirație și urmând propriul meu ritm. Deci pot spune că o provocare constantă este să găsesc timp și energie pentru a mă dedica acestei arte. Dar tot eu realizez că, pentru mine, a crea este o necesitate lăuntrică, deci îmi găsesc timp, serile, sau la sfârșit de săptămână. Iar când sunt la bancul de lucru, uit de timp. Pentru mine nu există îndeletnicire mai zen decât lucrul cu dalta și ciocanul în atelier.
A fost dificil pentru mine și mi-a luat ani de zile să găsesc locul potrivit în care să-mi desfășor activitatea, fiind vorba de activitate în timpul liber. Era exclus să deschid singură un atelier sau magazin de bijuterii. Însă acum doi ani m-am hotărât să intru să fac parte dintr-un co-working cu alți bijutieri și pot spune că a fost o decizie excelentă. Se numește About Fucina Orafa. Este o atmosfera foarte plăcută, ne înțelegem, există un schimb continuu între noi, se organizează expoziții sau workshop de perfecționare a diferitelor tehnici.
Alice Popescu la bancul de lucru
5. Cum a evoluat brandul tău de bijuterii în ultimii ani? Ce schimbări importante ai realizat?
Pot spune că brandul meu a evoluat spre dispariție. Glumesc, desigur. Dar vreau să spun cu asta că m-am îndreptat în ultima vreme către bijuteria contemporană, artistică și încerc să mă propun ca autor, abandonând oarecum logica de business. La începutul acestui parcurs, am vrut să deprind mai mult tehnici de prelucrare, pe care le-am experimentat. Am creat, spre exemplu, bijuterii prin modelarea în ceară, care au avut și un oarecare succes de vânzare. Dar din tot ce am experimentat, mi-a fost clar că doream să mă perfecționez în tehnicile de chasing and repoussé și anticlastica. Și m-am concentrat din ce în ce mai mult pe acest filon expresiv, să zicem. În afară de asta, am realizat în acești ani, că aceste tehnici tradiționale riscă să fine abandonate și uitate, deci asta mă stimulează să mă dedic lor cu pasiune și respect. Mi-a făcut mare plăcere să constat că această alegere a mea și efortul pe care îl depun în această direcție, au fost înțelese și apreciate, de către un public tot mai vast. Deci, în coerentă cu alegerea de a crea bijuterii în timpul liber, m-am îndreptat spre bijuteria artistică, de autor. Realizez puține piese, lăsând frâu liber creativității, dar cu atenție deosebită la perfecționarea tehnică.
Bijuterii create de Alice Popescu
6. Ai participat la diverse concursuri în ultimii ani. Ce înseamnă pentru tine aceste competiții și ce ai învățat din ele?
Am participat la câteva competiții și expoziții, printre care “Gioiello Contemporaneo Contest” organizat de Galleria Rossini din Milano, în cadrul Milano Design Week în aprilie și la Expoziția internațională Artistar, în ocazia evenimentului Milano Jewelry Week, în octombrie anul trecut. La concursul “Gioiello Contemporaneo Contest” am fost onorată cu Premiul Galeriei Rossini și această recunoștință a fost o bucurie imensă pentru mine. Și concret, acest premiu se traduce în organizarea, de către galerie, a unei expoziții personale dedicate bijuteriilor mele, în primăvara anului acesta. Eu nu sunt o persoană competitivă, sincer vorbind. Dar concursurile și expozițiile colective permit o confruntare cu alți autori și artiști, se schimbă idei, intri în contact cu culturi diferite și sensibilități diferite, îți deschid mintea și sufletul. Uneori operele tale sunt văzute și recunoscute, cum a fost cu Galleria Rossini, și este o mare bucurie și realizare personală, bineînțeles. Alteori nu, depinde și de gustul publicului sau al juriului. Dar rămâne o experiență bogată la nivel di dialog cultural și artistic.
7. Ce planuri ai pentru prima ta expoziție personală și ce te aștepți să transmiți vizitatorilor prin lucrările tale?
Cred că este o mare ocazie, pentru orice artist, să aibă prilejul unei expoziții personale. Îmi doresc ca prin bijuteriile expuse, să transmit povestea și evoluția mea artistică, să exprim viziunea mea creativă și să ating interesul și sufletul celor care mă vor onora cu prezența lor. Știu de pe acum că vizitatorii vor fi persoane cu sensibilitate și interes artistic, dar și potențiali clienți. Îmi doresc ca stilul meu să placă, să încânte. Câteva din bijuteriile ce vor fi expuse pleacă de la o idee, un concept clar. Dar, în general, nu mă interesează neapărat conceptul, îmi place să propun o anumită estetică, forme ușoare, delicate, armonie, mișcare. Și-mi doresc ca vizitatorii să iubească aceste creații.
8. Care este bijuteria ta preferată pe care ai creat-o până acum și ce poveste se află în spatele ei?
E foarte greu de ales o singură bijuterie. Dedic mult timp și energie creativă fiecărei piese pe care o creez. Și ia naștere o poveste specială cu fiecare din ele. Aș putea spune că sunt foarte atașată de realizarea colierului “Pirouettes”. Mă gândeam deja la crearea unui colier pentru participarea la concursul din aprilie 2024 la Galleria Rossini, când am avut prilejul să particip la un workshop dedicat bijuteriilor modulare, organizat de About Fucina Orafa și ținut de artista bijutier florentină Lavinia Rossetti. În cadrul workshop-ului am realizat alt colier, dar a fost un prilej de inspirație extraordinară pentru mine; contextul, carisma profesoarei, coeziunea grupului internațional de elevi care s-a creat, toate acestea m-au inspirat și mi-au insuflat o stare de grație. Am realizat în sinclastica colierul “Pirouettes” din elemente modulare din elemente care dansează în vârtejuri opuse, dar legate de conexiuni realizate cu fir de aur, simbol de forță și prețiozitate. Lucrarea a fost apreciată și premiată, fiind una din cele trei piese presentate la Galleria Rossini. A fost apoi expusă și la Milano Fashion Jewels, în septembrie.
9. Cum vezi viitorul în domeniul bijuteriilor handmade? Ai în plan să explorezi noi tehnici sau să te extinzi în alte direcții artistice?
Ce înțeleg eu este că în domeniul bijuteriei contemporane, există și este încurajată o mare libertate de expresie, atât conceptuală, cât și formală. Iar libertatea de expresie duce la experimentare. La expozițiile de bijuterii contemporane, poți admira atât bijuterii realizate cu o incredibilă măiestrie manuală, dar și prinț 3d cu design computerizat, sau o combinație între cele două. Eu am convingerea că nu se va renunta niciodată la handmade, bijuteriile create de mâna artiștilor și meșteșugarilor au parcă ceva în plus, au suflet, în ciuda imperfecțiunilor. Am în plan multe! Îmi place să experimentez, am prea multe idei și curiozități față de cât timp am la dispoziție. În această perioadă am experimentat tehnică keum boo și tratarea metalului cu patine. Pe viitor, vreau să creez bijuterii în care să combin metale cu alte materiale naturale, mai ales lemn și plută. Și apoi, vreau să reiau utilizarea pietrelor prețioase în creațiile mele, ceea ce a rămas în pauză în ultima vreme, dar pietrele sunt o altă mare pasiune a mea.
Altfel m-am gândit și la o posibilă extindere în alte direcții. Mi-aș dori mult, de pildă, să creez vase di metal cu tehnica chasing and repoussé, în același registru contemporan.
10. Care este visul pe care il ai in sertar pentru anul 2025?
Mai întâi de toate, îmi doresc ca prima mea expoziție personală să aibă succes, să placă, să încânte vizitatorii.
Apoi, visul meu este să particip la expoziții și concursuri internaționale. Mai întâi de toate, atenția mea s-a îndreptat în mod natural către România. Urmăresc de câțiva ani ce se întâmplă acolo în lumea bijuteriei de autor și este extrem de interesant și stimulant. Este o realitate complet nouă, Școala Assamblage și evenimente precum Romanian Jewelry Week există doar de câțiva ani, într-un context cum e țara noastră care nu are o tradiție de artă și meșteșug al bijuteriilor. Dar văd acolo un mare ferment artistic! Deci prima etapă va fi: București, Romanian Jewelry Week 2025, în speranța că voi fi selecționată. Apoi mă voi îndrepta către alte realități interesante internaționale, cel mai probabil europene.
Pozele cu bijuterii fac parte din arhiva creatoarei Alice Popescu si portretele au fost realizate de Michela Benaglia, Le Michette Creative Studio.
NO COMMENT